Connect with us

#Pathfinders

Bobo Burlăcianu, despre muzică, proze și parodii în versuri

Trupa Fără Zahăr, o trupă născută și crescută din umor şi parodie, a apărut în 2001. Doi ani mai târziu a fost lansat primul album: „Episodu Unu: Amenințarea faitonului”.

Published

on

Pentru membrii fondatori ai trupei, Bobo şi Bobi, prieteni din liceu, scena s-a dovedit a fi locul ideal, în aplauzele a mii de fani. În 2005, Fără Zahăr a câştigat Discul de Aur pentru vânzările primului disc.

Când l-am întrebat cum şi-ar descrie traseul profesional, Bobo mi-a spus că a avut noroc, că l-a înzestrat Universul cu o fire blândă şi molatecă.

De aceea, bănuiesc, ca să nu mor în şanţ şi pentru a exista o compensaţie, mi-a dat un dram de talent şi un drum nu foarte greu. Mi-a scos în cale nişte oameni faini cu care s-au împletit frumos energiile”, mi-a explicat el.

Nici inginer de mediu, nici regizor de film

Deşi a absolvit Ecologie şi Protecţia Mediului la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi în 2002, pentru ca apoi să studieze Regie Film şi TV la Universitatea Hyperion din Capitală, promoţia 2011, nu a petrecut nicio zi din viaţă pe post de inginer de mediu sau regizor de film.

Ca o scurtă radiografie, prima piesă a formaţiei, Sandu, a fost o parodie la două piese Eminem, Stan şi My name is. Însă Bobi şi Bobo nu s-au oprit aici şi i-au mai parodiat lui Eminem vreo două cântece: Cleaning out my closet şi 3AM. Apoi, Neamul lui Peneş Curcanul are la bază poezia lui Vasile Alecsandri. “Am mai avut la un moment dat un cântec, Legenda Caprei, care era o poezie a copilăriei scrisă de Nicolae Neagu, Undeva într-o pădure. Acum lucrăm la un cântec despre calul lui Toma Alimoş”, mărturiseşte Bobo Burlăcianu.

El spune că întotdeauna le-a plăcut să insereze versuri celebre în cântecele lor, de pildă: „de treci codrii de aramă de departe vezi arzând / fosta cas-a lu bunicu şi pe el l-auzi urlând”. „Parodierea poeziilor era una din distracţiile principale în şcoală, după aceea de a desena bărbi şi ochelari portretelor din manuale”, îşi aminteşte Bobo.

Îi place Marquez

Bobo Burlăcianu citeşte preponderent proză. În ceea ce priveşte poezia, preferă versul care rimează, pentru muzicalitate, motiv pentru care mărturiseşte că nu prea se împacă cu poezia contemporană, cu vers alb. „Dacă am citit poezie, a fost aproape în totalitate românească. Poezie străină n-am apucat să citesc. Proză, în schimb, da, şi românească şi străină. Sunt scriitori foarte buni la noi în ţară. În plus, lucrez destul de mult în teatre, aşa că mai apuc să citesc şi dramaturgie uneori”, explică el. În ceea ce priveşte scriitorii săi preferaţi, îi menţionează pe Marquez şi Cehov.

Atunci când povesteşte despre cărţile pe care nu le-a putut lăsa din mână şi le-a citit pe nemestecate, aminteşte nume precum Moromeţii, Magicianul lui John Fowles şi Colecţionarul, pe care a citit-o în siajul Magicianului, Parfumul de Patrick Suskind, Crimă şi pedeapsă a lui Dostoievski, Nostalgia lui Mircea Cărtărescu, De ce fierbe copilul în mămăligă de Aglaja Veteranyi și Aleea Soarelui de Thomas Brussig. De curând Bobo Burlăcianu a citit Despre ce vorbim când vorbim despre iubire, de Raymond Carver şi recunoaşte că încă îl mai bântuie câteva scene viscerale din volum, iar ultima revelaţie a fost Florin Lăzărescu. „Până acum i-am citit trei cărți, e absolut genial. A, şi ca să nu neglijez copilăria, am fost foarte impresionat de Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, de Selma Lagerlof”, explică tânărul. „Dintre poeți, îmi place foarte mult Coșbuc. Are o muzicalitate a strofei pe care n-am întâlnit-o nicăieri în altă parte. Apoi, îmi place enorm Iv cel naiv şi îmi plac foarte mult Emil Brumaru şi Sorin Poclitaru”, mai spune el.

Despre piață

Despre piața muzicală, artistul spune că este una nesănătoasă, pentru că e monopolizată de două-trei genuri muzicale şi atât. „Celelalte genuri nu prea au reprezentare media. Nu există un post de radio la nivel naţional pentru muzica indie, de pildă. N-avem emisiuni TV serioase în care să mergi să promovezi o piesă nouă, dacă e mai nişată. Radiourile aleg o mânuţă de piese pe care le repetă la nesfârşit pe parcursul unei zile, şi nu reuşesc să înţeleg care sunt criteriile de selecţie. E o piaţă îngustă”, explică Bobo Burlăcianu.

Credit photo cover: www.octavianbalea.com

Articol apărut și pe semnebune.ro, semnat de Bianca Dobrescu

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

#Pathfinders

Tweetul devenit viral al lui Jeff Bezos te învață în circa 38 de cuvinte cum să faci față criticilor

Published

on

Jeff Bezos (57 ani), fondatorul Amazon și unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din lume, cu o avere estimată la 191 de miliarde de dolari, în topul Forbes, a postat pe Twitter un mesaj prin care îți explică, în aproximativ 38 de cuvinte, cum să faci față criticilor:

„Ascultă și fii deschis, dar nu lăsa pe nimeni să-ți spună cine ești. Aceasta a fost doar una dintre numeroasele povești care ne arătau toate modurile în care putem eșua. Astăzi, Amazon este una dintre cele mai de succes companii din lume și a revoluționat două industrii complet diferite”, a scris Bezos pe contul său de Twitter, făcând referire la un articol din 1999, publicat în ziarul Barron.

Continue Reading

#Pathfinders

Slalom printre știri și documentare

Published

on

A vrut să fie, pe rând: spion, detectiv, avocat, veterinar sau medic chirurg. Pentru cel din urmă rol, chiar a urmat un liceu cu profil matematică-fizică. Se vedea un chirug bun, care ar fi dormit la capul pacienților să se asigure că le e bine. Totuși, microfonul de la magnetofonul Tesla, cel mai bun prieten al ei din copilărie, îi înfiripase în minte, fără să-și fi dat seama, un alt destin. 

Un tânăr nevăzător îi explică cum se poate compune o arie întreagă pornind de la un ciripit într-o intersecție aglomerată, în timp ce Andreea-Vichi Marin se gândește cum să reducă o lume întreagă proaspăt construită în minte la câteva minute.

A tatonat lumea radioului încă de pe băncile facultății de jurnalism, pe care a urmat-o. Avea 19 ani, în practică la România Tineret, care era, pe atunci, parte a Societății Române de Radiodifuziune. Ca Radio România Actualități, de altfel.  Un an mai târziu, profesoara de la cursul de radio i-a propus să lucreze pentru Radio Actualități. „Firește că am acceptat fără să stau pe gânduri. Pe atunci, dacă nu te auzeai la Radiojurnalul de la ora 7 de la Radio România Actualități nu existai – după cum ne spunea un șef de la acea vreme”, își amintește Andreea-Vichi Marin.

Au trecut mai bine de 20 de ani, de când Andreea este o bucățică din ce înseamnă Radio România astăzi. „La început, aveam nevoie de GPS să mă descurc pe culoarele radioului și de premergător să mă pot deplasa.”

Cu pași mici, a învățat să meargă printre știri și relatări. Pe urmă, a cochetat cu reportajele. Și tot gusta din plăcerea meseriei de om de radio, pentru ca în „adolescență”, să se răzvrătească. Ca orice tânăr. „Doar că la jurnaliști, asta se traduce prin anchete”. Un act de rebeliune care s-a întins pe durată îndelungată.  „Șapte ani, foarte frumoși și foarte grei ”. Apoi a reconstruit lumi în documentare, până să se apuce de meșterit pamflete. „Am învățat că în meseria de jurnalist, zâmbetul poate fi mai tăios și mai contondent decât orice altă armă, dacă-l stăpânești matur și cu diplomație”, mărturisește ea.

Emisiunile complexe au apărut „la majorat”. „M-am deconectat și m-am reconectat la oameni, emoții și rezolvări matematice pe care le-am transpus cum am știut mai bine.”

„Ce este radioul pentru mine? Un mod de viață, pentru că simt întregul univers pe unde radio”

Andreea-Vichi Marin

Să nu strici nimic din ce nu poți face la loc, o sfătuia bunicul său în copilărie. O vorbă de care, spune, că a ținut întotdeauna cont.  Atunci când își descrie traseul profesional, ne îndeamnă să aruncăm o privire asupra graficului funcției sinus. „Cu urcușuri și coborâșuri, cu momente mai blânde și cu momente foarte dificile, când simți nevoia de un indicator, ceva, ca în trafic, să poți identifica propriul tău drum. În egală măsură, pentru că nu mi-e străin efortul pentru escaladă la sală sau la munte, aș spune și că traseul s-a dovedit deseori destul de abrupt, drept pentru care am avut nevoie de o bună fixare a picioarelor. Și pe picioare și prize de mâini ferme”, explică ea.

Încrederea în propriile forțe și puterea de a da frâu liber propriei ființe, cu creativitatea ei cu tot sunt cele două condiții esențiale pentru a face lucrurile diferite față de ceilalți, crede Andreea-Vichi Marin. „Cea de-a treia condiție ar fi să lucrezi în echipă cu oameni liberi în gândire, ca tine, și să le respecți libertatea. Doar așa se pot naște ideile frumoase”, spune ea.

„În unele situații, profesia asta nu îți lasă timp pentru tine și ceilalți. Sunt cazuri în care, jurnaliștii au ajuns din diferite motive să se depersonalizeze și îndepărteze de oamenii pe care îi iubesc și de ființele și lucrurile care îi fac cu adevărat fericiți. Și eu, la rândul meu, am avut momente când nu mi-am aparținut. Între timp, însă, am învățat să spun și ”nu” și să-mi prioritizez treburile și preocupările.”

Masa de lucru a unui jurnalist de radio

„Îmi place să beau cafea, să înot, să urc pe munte la pas, să mă plimb cu bicicleta, să citesc, să ascult muzică, să joc șah când am cu cine să o fac, să mă joc cu motanul meu, Nemo, să rătăcesc prin parcuri ascultând foșnetul frunzelor din copaci și simțind pe pielea mea adierea vântului, iar iarna să schiez, să patinez să merg pe jos prin zăpadă. De fapt, în felul acesta mă exprim și mă manifest pe mine dar mă și descarc de toată greutatea gândurilor și apăsarea sarcinilor pe care trebuie să le duc la bun sfârșit”

Continue Reading

#News

Cine e Tănase?

Published

on

Cântă despre dragoste „cu picioarele pe pământ” și fac poezie pe o singură chitară. Dacă ar fi să-și descrie muzica, Adrian Tănase (voce suavă & chitară) și Cosmin Covei (voce gravă) – membrii trupei Țapinarii nu s-ar feri s-o rezume într-un singur cuvânt: „sinceră”.

Adrian Tănase a debutat în 1997, „la un bal al bobocilor” (nu ne-a zis al cui), în timp ce Țapinarii în 2001, pe Strada de Vară. Copil fiind, Tănase adormea pe riffuri de Pink Floyd și Queen, până să descopere Roxette, ca mai apoi să dea peste trupe precum Iron Maiden sau Nirvana.

A învățat acorduri pe furate, a absolvit Facultatea de Jurnalism, iar Florin Chilian i-a dat unul dintre cele mai bune sfaturi în materie muzicală: „Suferi? Fă o piesă genială”.

Crede că e loc pentru toată lumea în piață și ca să te audă cineva trebuie doar să strigi mai tare.

Când era mic, Tănase a chiulit de la școală să termine de citit Robinson Crusoe și ținea Legendele Olimpului sub pernă. Dacă-l întrebi care-s primele trei titluri care îi sar în ochi din biblioteca sa, îți va spune: Pretexte și PosttexteArie Grunberg Matache, Cartea Junglei de Rudyard Kipling și Contele de Monte Cristo. Anul trecut, Adrian Tănase a citit Foc și Sânge de George R.R.Martin. „Dar nu mi-a dat insomnii. Pandemia mi-a dat insomnii”. Cu toate că l-a și resetat, în contextul în care și-a reluat emisiunea Rocku lu Tănase. O emisiune începută în 2009, când, la Folk You, un prieten de-al său care lucra la Radio3net i-a sugerat „că ar fi mișto o emisiune de rock românesc”.

„Mi-a plăcut mult ideea, lucrasem deja destul de multișor în presă, cu precădere în presa scrisă. La Radio, mai fusesem la Radio Europa Nova. Am făcut un proiect și uite așa, în toamna lui 2009 am început povestea asta frumoasă”.

Prima ediție l-a avut invitat pe Adrian Despot, iar emisiunea era dedicată în exlusivitate muzicii românești de calitate.

„A fost și cu invitați și cu pamflete și cu promovare de trupe noi sau vechi. 5 ani a durat Rocku Lu Tănase la Radio3net. Mai întâi, în fiecare vineri, apoi duminica”,

își amintește Adrian Tănase

Pe urmă, în 2014 s-a oprit. A devenit tată (unul cool, după cum îi place să zică), s-a axat doar pe concerte, însă… în pandemie și-a reamintit de una dintre pasiunile sale. „În așteptarea concertelor, mă simțeam ușor inutil. Mixer aveam, microfon aveam, două calculatoare aveam. Așa că am început să refac emisiunea live pe Youtube”. Astăzi, Rockstar Radio se aude în fiecare zi 24 de ore din 24 pe: tanase.tapinarii.ro. iar Rocku lu Tănase poate fi urmărit live pe youtube în fiecare joi de la ora 15: youtube.com/rockulutanase (unde are încă alte șapte emisuni).

Ce intră în playlistul său? Ozzy Osbourne, W.A.S.P, Stone Sour, Imagine Dragons sau Shinedown. De la noi: Alternosfera, Luna Amara, Travka sau Fără Zahar. Întrebat cu ce „clasic” ar ieși la o bere, îl alege pe Ozzy. „Dar nu cred că mai are voie să bea”, glumește el.

Crede că are o responsabilitate socială ca artist. „Suntem ultima redută de credibilitate și avem o responsabilitate uriașă”.

Dacă ar exista un decalog al muzicianului cea mai importantă poruncă, spune Tănase, ar fi „să cânte și să scrie din suflet”.

Pe lângă Țapinarii, Adrian Tănase este implicat în mai multe proiecte muzicale. De pildă, în 2007 el a pus temeliile trupei Semne alături de Ionuț Ivana (EX-Dracula) și Covernight cu Dan Găină (EX- Fără Zahăr, Puțin Praf)

La ce să ne așteptăm de la el în viitorul apropiat? „Odată ce se va încheia pandemia, vom lansa un Vinyl aniversar: 20 de ani de Țapinarii! Stay tuned!”.

Continue Reading

Trending