Connect with us

#Pathfinders

Cătălina Gal, co-fondator Epics România: Eu cred că antreprenorii nu au job, ci un stil de viață care acaparează tot

Published

on

Cătălina GAL este co-fondator Epics România, cabina foto deschisă – https://photobooths.ro/. Într-un interviu acordat Leaderstalk.ro ne povestește întregul său traseu profesional.

Dacă s-ar inventa vreo mașinărie a timpului și v-ați putea întoarce la o variantă mai tânără de-a dumneavoastră, ce v-ați spune?

Dacă s-ar inventa o mașină a timpului și m-aș putea întoarce la mine, ieri, acum doi ani, la 25 sau 18 sau 16 ani, mi-aș spune să am răbdare. Mi-a lipsit mereu răbdarea și mi-a dat multe bătăi de cap, lipsa asta constantă a unui repaus între a gândi, a vrea și a face. Și aș vrea să spun fiecărei versiuni a mea din trecut să își ia un moment ca să fie recunoscătoare, să aprecieze și să se bucure de ce a făcut până în acel moment.

Ce sfaturi? Și, mai ales, ce vârstă și moment al vieții veți alege?

Iar sfaturile pe care le-aș da versiunilor mele din trecut depind de perioada vieții. Scriitoarei de 17 ani i-aș spune să trimită odată manuscrisul ăla! Dar antreprenoarei de 20 de ani, pentru că ea este versiunea din care am crescut până azi, i-aș spune să nu ia totul de bun, să aibă încredere în oameni doar atât cât e nevoie ca să nu devină paranoică, să aibă răbdare și să investească fiecare plus în viitor.

Și poate, să învețe că a delega e singurul mod în care poate crește, degeaba așteaptă clonarea. Și i-aș mai spune să decidă mai repede cine va fi ea în viitor.

Serios vorbind acum, să decizi cine vrei să fii, cât mai repede în viață, e singurul avantaj pe care îl poți cere. Și să cumperi acțiuni Apple. : )

Care este secretul unei cariere de succes pentru dumneavoastră? Ce garantează succesul profesional?

Secretul unei cariere de succes, în mintea mea, stă în a nu regreta lipsa de echilibru și a te adapta constant fără a pierde din vedere rezultatul pe care îl vrei. Depinde de ce înseamnă pentru tine succesul, dar orice drum spre un rezultat care te mulțumește e ca un joc din acela în care încerci să mergi pe un buștean care se rotește, e plin de coji de banane și e amplasat în gravitație zero. El există, e drept și are un final, dar ca să ajungi acolo trebuie să privești constant în față și doar să tragi cu ochiul în jur, să fii pregătită să cazi și să știi care sunt modalitățile de a urca din nou sus și să nu îți iei plasă de siguranță.

Așa am abordat eu drumul până azi: 100% din timpul meu, uneori cu 25% din mesele necesare într-o zi și o proporție de 90% recunoștință pentru unde sunt în orice moment, ca bornă spre viitor, și doar 10% bitching about it 🙂  

Cum aţi descrie traseul dumneavoastră profesional?

Mi-a fost mereu ușor să scriu, așa că am crezut că o facultate de Jurnalism m-ar duce mai aproape de o carieră în cuvinte. Până când Cine Ce Când Unde și Cum au început să pară cam limitative. Am trecut și prin publicitate puțin, tot din dorința de a vrea să aplic ce am învățat. Dar devreme, și forțată de circumstanțe, dar și pentru că aveam propriul mod de a face lucrurile, am început să ofer servicii ca antreprenor. Prima dată prin multiple încercări și eșecuri, de la servicii de livrare cumpărături în 2007 când nimeni nu vroia asta, la servicii de coșerit oferit prin colaboratori (da, genul acela de coșari, ca un mărțisor norocos).

Apoi am manageriat alături de soțul meu o firmă de proiectare, pentru că organizarea pe care mi-am impus-o ca mod de a suplini memoria slabă pe care o am, s-a dovedit un atuu în a ține la zi dosare, clienți, acte și termene.

Și mai apoi am profitat de o oportunitate în a crea o companie de cabine foto. Un serviciu oferit în afara României dar încă atât de nou la noi încât am început de la educarea pieței, nu de la vânzarea serviciului, am preluat ideea dar am pornit de la zero. Și am învățat design, vânzări, programare, leadership și cam tot ce a fost nevoie ca să trecem de temuții primii 5 ani în afaceri și să câștigăm încrederea unor francizați.

Iar în tot timpul acesta am scris în continuare. Pentru firmele mele și pentru alții, ca hobby sau ca provocare poate. Bloguri, prezentări, manuale de proceduri și cursuri de training, texte pentru reclame, broșuri, video și site-uri. Și desigur, poezii și pasaje de carte, în așteptarea zilei când visul acela va deveni și el realitate.

Care au fost cele mai importante decizii pe care a trebuit să le luați şi v-au marcat cariera?

Cele mai importante decizii au fost cele mai grele decât toate și cele mai ușoare decât orice.

Ușor a fost să decid pentru mine. Să pornesc o afacere când mama se temea pentru asigurarea mea de sănătate și pensia pe care nu aveam să o primesc dacă nu mă angajam. Să lucrez alături de soțul meu 15 ani, când eram asigurați că asta va însemna certuri sau plictiseală.

La categoria grea, să las să moară o afacere profitabilă când ea a devenit un stres constant legat nu de munca în sine, ci de domeniu. Să angajez oameni pentru care să fiu răspunzătoare pentru traiul de zi cu zi. Și să trec de a lucra zi de zi la afacerea mea, la a învăța pe alții procese și stiluri și a le oferi încrederea mea că vor crește brandul.

Cât de greu îi este unei femei să reușească în business?

La fel de greu ca unui bărbat, cred. O afacere e ceva neutru, e un copil dar fără sex feminin sau masculin. Totul ține de perspectivă și de ce business alegi să faci sau te pasionează. Unele domenii chiar avantajează o femeie.

Care ar fi diferențele dintre o afacere condusă de o femeie şi una condusă de un bărbat? O femeie se comportă altfel în calitate de lider al unei companii?

Diferențele în modul de a conduce o companie țin mai mult de felul de a fi al antreprenorului din spatele (sau fața) afacerii. Am întâlnit femei extraordinar de stricte în felul în care conduceau, vorbeau și negociau, dar și bărbați antreprenori cu o maleabilitate ce poate o aștepți de la o femeie. Sunt atribute, sunt feluri de a fi, formate de domeniu, de nevoie sau de studiu. Și mai puțin sunt caracteristici stereotip ce țin de sex.

Cum vedeţi viitorul antreprenoriatului feminin în România?

Dacă vorbim de creșterea numărului de afaceri conduse de femei, clar va continua trendul ascendent. Scriam într-un articol că în 2018  ”Numărul total al femeilor implicate în domeniul economic este de 484.521. Femeile dețin calitatea de asociat/i sau fondator în cadrul a 37% din companii, restul fiind deținute de bărbați. (sursa)

Iar la ultimul Start-up Nation 2018-2019, 14.675 firme înscrise au reprezentant legal femei (43,79%) – sursa

Ca să nu vorbim despre cum tot mai multe idei handmade și hobby-uri se transformă în afaceri.

Cinci lecţii pe care le-aţi învăţat prin prisma businessului?

O să aleg cinci lecții învățate care să acopere cele cinci părți componente ale unei afaceri: ideea, planul, începutul, creșterea și ROI-ul sau planul de exit.

  1. O idee nu înseamnă o afacere și a fi îndrăgostit tu de ideea ta nu înseamnă mai mult decât să ai ceva frumos la care să te gândești.
  2. Planul nu este doar obiectivul pe care ți-l fixezi în cap, ci primul lucru pe care îl vezi pe perete când te trezești și te culci. Și are mereu mai mult de 10 cuvinte, are și ceva cifre concrete și ceva ce nu place nimănui: are și un DACĂ ce te pregătește pentru eșec.
  3. Începutul afacerii nu trebuie să aștepte perfecțiunea, nu trebuie să ai toate detaliile, logo nu contează. Cel mai important e să începi să vinzi produsul sau serviciul.  
  4. Creșterea va veni doar dacă înțelegi că nu poți face totul singur, nu e nevoie să faci totul singur și nici recomandat, dar și că nimeni nu e ca tine și asta e ok.
  5.  ROI-ul sau planul de exit înseamnă să îți stabilești ce vrei de la acea afacere, până când vrei să lucrezi în ea, la ea și unde trebuie să te lase sau să o lași tu pe ea. Pentru că a nu avea plan de exit înseamnă că poți fi tot un angajat, dar pe termen nedefinit, în propria afacere și să îți fii propriul tău cel mai rău șef.

Care ar fi ingredientele pentru o afacere de succes?

Să determini bine cine îți sunt clienții, să le oferi ce vor și să îi întrebi mereu dacă ceea ce le oferi mai trebuie îmbunătățit sau mai e dorit, să asculți majoritatea și să nu te temi să ceri vânzarea. Iar consecvența, înainte de orice altceva, va aduce succesul.

Cum aţi pornit afacerea pe care o aveți? Care a fost investiţia iniţială?

Epics, brandul de cabine foto și franciză națională, a pornit în 2013 de la o idee, o imprimantă, un aparat foto și un desen pe un meniu. Adică undeva de la 2000 de dolari și entuziasm.

Ideea nu era nouă, în SUA cabinele foto sunt mai mult decât comune, iar la parcurile de distracții sau atracțiile din Europa exista un astfel de sistem. Și combinat cu ideea preconcepută- netestată, dar asta e, eram tineri – că tuturor le plac pozele, am adus pe piață Epics, cabina foto cu printare instant.

S-a născut într-un atelier, un dulap construit inițial din pal, cu un design rudimentar. Dar era printre primele cabine foto din România și poate prima construită de la zero. Apoi am folosit un design nou, unicat și modular, și materiale tot mai speciale, iar Epics a devenit apoi marcă înregistrată.

Care este modelul antreprenorial pe care îl aveţi? (Din România sau din străinătate)

Eu personal nu am avut un model, am vrut să fac ceva de care aș fi mândră și care m-ar trata ca firmă așa cum îmi doream eu, clientul ce simțea că multor afaceri le lipsește profesionalismul, promptitudinea și consecvența.

Soțul meu vorbea mereu de McDonald’s ca model de afacere și cumva vedeam și eu cabina foto Epics peste tot în România, oferind aceleași servicii la fel de bine. De fapt, mai târziu mi-am dat seama că el se referea la procese și sisteme ușor de replicat. Ceea ce am făcut apoi, ca să transformăm Epics în franciză națională.

Care sunt calităţile unei femei de succes?

Curiozitatea și determinarea. Ambele ajută o femeie să își țină mintea deschisă la oportunități, idei, critici, laude, păreri, schimbări, și în același timp să decidă ce drum să ia, uneori în ciuda la tot ce i se spune sau a lucrurilor de care se teme.

Cât de dificil este pentru o femeie de succes să găsească echilibrul între timpul destinat job-ului și timpul petrecut cu familia?

Eu cred că antreprenorii nu au job, ci un stil de viață care acaparează tot. Așa cum ziceam mai sus, nu cred în echilibru, nu că nu ar exista sau că nu îl doream uneori, dar pentru că nu mi-a ieșit niciodată. Tot ce am făcut, respirat, vorbit și construit ultimii 5 ani a fost compania pe care o avem. Așadar îi apreciez pe cei care reușesc să împace cele două vieți, iar eu mă consider norocoasă că soțul meu e și partenerul meu de afaceri.   

Care este cel mai mare risc pe care vi l-ați asumat în ceea ce priveşte cariera aleasă?

Riscul cel mai mare pentru mine a fost să am încredere. În mine că pot instrui și purta de grijă angajaților care se bazau pe mine, în firmă, că merită atenția 24 din 24 și nu am nevoie și de un job de siguranță, în francizați că vor păstra imaginea brandului, în sistemul din România că nu va încerca activ să ne falimenteze chiar dacă noi facem totul corect.

Pe parcursul carierei, ați întâmpinat vreodată probleme pe motiv că sunteți femeie? Dacă da, cum ați gestionat situația?

Nu, niciodată.

Care sunt micile plăceri ale vieții sau poate tabieturi de la care nu ați renunța?

Citesc oricând găsesc timp. Spun că fac mini excursii în lumi noi, cunosc noi oameni, personalități și primesc noi idei și viziuni care deși sunt ficțiune mă ajută, mental și fizic, în viața de zi cu zi.

Care sunt cele mai importante proiecte/realizări ale dumneavoastră din ultimii doi ani?

În 2018, în martie, predam franciza pe județul Cluj celor care ne-au fost angajați. Patru oameni fără experiență în afaceri. Și mi-am spus că, atunci când vor împlini un an, va însemna că am reușit mai mult decât să le oferim oportunitatea unui afaceri de succes, i-am ajutat să crească.

Personal, am adunat proiecte peste proiecte de content writing ca freelancer, de la peste 200 de articole blog pentru clienți ca VIVO!CLuj-Napoca sau Nobila Casa, la proiecte frumoase de storytelling pentru domenii care mă atrag sau pentru care scrisul vine natural. Și mereu caut noi provocări.

Ce sfaturi v-au ajutat la începutul carierei şi de la cine le-aţi primit?

Am participat la diferite seminarii și traininguri, am început să citesc cărți de dezvoltare personală și de afaceri abia târziu, acum 3 ani sau 4.

Sfatul care a contat cel mai mult cred în modul cum am făcut business de la început a fost o vorbă din bătrâni ”Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

Asta m-a ajutat să trec peste teama de a vorbi cu oamenii în cold calluri, să fac, ca introvertită, vânzări la telefon, prezentări și să accept insulte, mulți de NU și nenumărate încercări de copiere. Și mi-a adus mulțumiri, review-uri companiei și un renume care a adus plus valoare francizei.

Cumva, acest ”Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” a devenit ”Ofer exact ceea ce aș vrea EU să primesc” Și sunt mai pretențioasă ca majoritatea, poate. : )

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

#Pathfinders

Tweetul devenit viral al lui Jeff Bezos te învață în circa 38 de cuvinte cum să faci față criticilor

Published

on

Jeff Bezos (57 ani), fondatorul Amazon și unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din lume, cu o avere estimată la 191 de miliarde de dolari, în topul Forbes, a postat pe Twitter un mesaj prin care îți explică, în aproximativ 38 de cuvinte, cum să faci față criticilor:

„Ascultă și fii deschis, dar nu lăsa pe nimeni să-ți spună cine ești. Aceasta a fost doar una dintre numeroasele povești care ne arătau toate modurile în care putem eșua. Astăzi, Amazon este una dintre cele mai de succes companii din lume și a revoluționat două industrii complet diferite”, a scris Bezos pe contul său de Twitter, făcând referire la un articol din 1999, publicat în ziarul Barron.

Continue Reading

#Pathfinders

Slalom printre știri și documentare

Published

on

A vrut să fie, pe rând: spion, detectiv, avocat, veterinar sau medic chirurg. Pentru cel din urmă rol, chiar a urmat un liceu cu profil matematică-fizică. Se vedea un chirug bun, care ar fi dormit la capul pacienților să se asigure că le e bine. Totuși, microfonul de la magnetofonul Tesla, cel mai bun prieten al ei din copilărie, îi înfiripase în minte, fără să-și fi dat seama, un alt destin. 

Un tânăr nevăzător îi explică cum se poate compune o arie întreagă pornind de la un ciripit într-o intersecție aglomerată, în timp ce Andreea-Vichi Marin se gândește cum să reducă o lume întreagă proaspăt construită în minte la câteva minute.

A tatonat lumea radioului încă de pe băncile facultății de jurnalism, pe care a urmat-o. Avea 19 ani, în practică la România Tineret, care era, pe atunci, parte a Societății Române de Radiodifuziune. Ca Radio România Actualități, de altfel.  Un an mai târziu, profesoara de la cursul de radio i-a propus să lucreze pentru Radio Actualități. „Firește că am acceptat fără să stau pe gânduri. Pe atunci, dacă nu te auzeai la Radiojurnalul de la ora 7 de la Radio România Actualități nu existai – după cum ne spunea un șef de la acea vreme”, își amintește Andreea-Vichi Marin.

Au trecut mai bine de 20 de ani, de când Andreea este o bucățică din ce înseamnă Radio România astăzi. „La început, aveam nevoie de GPS să mă descurc pe culoarele radioului și de premergător să mă pot deplasa.”

Cu pași mici, a învățat să meargă printre știri și relatări. Pe urmă, a cochetat cu reportajele. Și tot gusta din plăcerea meseriei de om de radio, pentru ca în „adolescență”, să se răzvrătească. Ca orice tânăr. „Doar că la jurnaliști, asta se traduce prin anchete”. Un act de rebeliune care s-a întins pe durată îndelungată.  „Șapte ani, foarte frumoși și foarte grei ”. Apoi a reconstruit lumi în documentare, până să se apuce de meșterit pamflete. „Am învățat că în meseria de jurnalist, zâmbetul poate fi mai tăios și mai contondent decât orice altă armă, dacă-l stăpânești matur și cu diplomație”, mărturisește ea.

Emisiunile complexe au apărut „la majorat”. „M-am deconectat și m-am reconectat la oameni, emoții și rezolvări matematice pe care le-am transpus cum am știut mai bine.”

„Ce este radioul pentru mine? Un mod de viață, pentru că simt întregul univers pe unde radio”

Andreea-Vichi Marin

Să nu strici nimic din ce nu poți face la loc, o sfătuia bunicul său în copilărie. O vorbă de care, spune, că a ținut întotdeauna cont.  Atunci când își descrie traseul profesional, ne îndeamnă să aruncăm o privire asupra graficului funcției sinus. „Cu urcușuri și coborâșuri, cu momente mai blânde și cu momente foarte dificile, când simți nevoia de un indicator, ceva, ca în trafic, să poți identifica propriul tău drum. În egală măsură, pentru că nu mi-e străin efortul pentru escaladă la sală sau la munte, aș spune și că traseul s-a dovedit deseori destul de abrupt, drept pentru care am avut nevoie de o bună fixare a picioarelor. Și pe picioare și prize de mâini ferme”, explică ea.

Încrederea în propriile forțe și puterea de a da frâu liber propriei ființe, cu creativitatea ei cu tot sunt cele două condiții esențiale pentru a face lucrurile diferite față de ceilalți, crede Andreea-Vichi Marin. „Cea de-a treia condiție ar fi să lucrezi în echipă cu oameni liberi în gândire, ca tine, și să le respecți libertatea. Doar așa se pot naște ideile frumoase”, spune ea.

„În unele situații, profesia asta nu îți lasă timp pentru tine și ceilalți. Sunt cazuri în care, jurnaliștii au ajuns din diferite motive să se depersonalizeze și îndepărteze de oamenii pe care îi iubesc și de ființele și lucrurile care îi fac cu adevărat fericiți. Și eu, la rândul meu, am avut momente când nu mi-am aparținut. Între timp, însă, am învățat să spun și ”nu” și să-mi prioritizez treburile și preocupările.”

Masa de lucru a unui jurnalist de radio

„Îmi place să beau cafea, să înot, să urc pe munte la pas, să mă plimb cu bicicleta, să citesc, să ascult muzică, să joc șah când am cu cine să o fac, să mă joc cu motanul meu, Nemo, să rătăcesc prin parcuri ascultând foșnetul frunzelor din copaci și simțind pe pielea mea adierea vântului, iar iarna să schiez, să patinez să merg pe jos prin zăpadă. De fapt, în felul acesta mă exprim și mă manifest pe mine dar mă și descarc de toată greutatea gândurilor și apăsarea sarcinilor pe care trebuie să le duc la bun sfârșit”

Continue Reading

#News

Cine e Tănase?

Published

on

Cântă despre dragoste „cu picioarele pe pământ” și fac poezie pe o singură chitară. Dacă ar fi să-și descrie muzica, Adrian Tănase (voce suavă & chitară) și Cosmin Covei (voce gravă) – membrii trupei Țapinarii nu s-ar feri s-o rezume într-un singur cuvânt: „sinceră”.

Adrian Tănase a debutat în 1997, „la un bal al bobocilor” (nu ne-a zis al cui), în timp ce Țapinarii în 2001, pe Strada de Vară. Copil fiind, Tănase adormea pe riffuri de Pink Floyd și Queen, până să descopere Roxette, ca mai apoi să dea peste trupe precum Iron Maiden sau Nirvana.

A învățat acorduri pe furate, a absolvit Facultatea de Jurnalism, iar Florin Chilian i-a dat unul dintre cele mai bune sfaturi în materie muzicală: „Suferi? Fă o piesă genială”.

Crede că e loc pentru toată lumea în piață și ca să te audă cineva trebuie doar să strigi mai tare.

Când era mic, Tănase a chiulit de la școală să termine de citit Robinson Crusoe și ținea Legendele Olimpului sub pernă. Dacă-l întrebi care-s primele trei titluri care îi sar în ochi din biblioteca sa, îți va spune: Pretexte și PosttexteArie Grunberg Matache, Cartea Junglei de Rudyard Kipling și Contele de Monte Cristo. Anul trecut, Adrian Tănase a citit Foc și Sânge de George R.R.Martin. „Dar nu mi-a dat insomnii. Pandemia mi-a dat insomnii”. Cu toate că l-a și resetat, în contextul în care și-a reluat emisiunea Rocku lu Tănase. O emisiune începută în 2009, când, la Folk You, un prieten de-al său care lucra la Radio3net i-a sugerat „că ar fi mișto o emisiune de rock românesc”.

„Mi-a plăcut mult ideea, lucrasem deja destul de multișor în presă, cu precădere în presa scrisă. La Radio, mai fusesem la Radio Europa Nova. Am făcut un proiect și uite așa, în toamna lui 2009 am început povestea asta frumoasă”.

Prima ediție l-a avut invitat pe Adrian Despot, iar emisiunea era dedicată în exlusivitate muzicii românești de calitate.

„A fost și cu invitați și cu pamflete și cu promovare de trupe noi sau vechi. 5 ani a durat Rocku Lu Tănase la Radio3net. Mai întâi, în fiecare vineri, apoi duminica”,

își amintește Adrian Tănase

Pe urmă, în 2014 s-a oprit. A devenit tată (unul cool, după cum îi place să zică), s-a axat doar pe concerte, însă… în pandemie și-a reamintit de una dintre pasiunile sale. „În așteptarea concertelor, mă simțeam ușor inutil. Mixer aveam, microfon aveam, două calculatoare aveam. Așa că am început să refac emisiunea live pe Youtube”. Astăzi, Rockstar Radio se aude în fiecare zi 24 de ore din 24 pe: tanase.tapinarii.ro. iar Rocku lu Tănase poate fi urmărit live pe youtube în fiecare joi de la ora 15: youtube.com/rockulutanase (unde are încă alte șapte emisuni).

Ce intră în playlistul său? Ozzy Osbourne, W.A.S.P, Stone Sour, Imagine Dragons sau Shinedown. De la noi: Alternosfera, Luna Amara, Travka sau Fără Zahar. Întrebat cu ce „clasic” ar ieși la o bere, îl alege pe Ozzy. „Dar nu cred că mai are voie să bea”, glumește el.

Crede că are o responsabilitate socială ca artist. „Suntem ultima redută de credibilitate și avem o responsabilitate uriașă”.

Dacă ar exista un decalog al muzicianului cea mai importantă poruncă, spune Tănase, ar fi „să cânte și să scrie din suflet”.

Pe lângă Țapinarii, Adrian Tănase este implicat în mai multe proiecte muzicale. De pildă, în 2007 el a pus temeliile trupei Semne alături de Ionuț Ivana (EX-Dracula) și Covernight cu Dan Găină (EX- Fără Zahăr, Puțin Praf)

La ce să ne așteptăm de la el în viitorul apropiat? „Odată ce se va încheia pandemia, vom lansa un Vinyl aniversar: 20 de ani de Țapinarii! Stay tuned!”.

Continue Reading

Trending