De pe uscat, pe mare

Un vapor este în siguranță în port, dar nu pentru asta a fost construit. Iar Andreea Tănase o știe mai bine decât oricine. Replica îi aparține profesorului John Augustus Shedd și a fost publicată în volumul „Salt from Attic” care a văzut tiparul prin 1928.

Suntem în 2008. Andreea angajează personal pentru o firmă englezească, fără să știe că traseul său profesional urmează să se schimbe definitiv. În câteva ore, o mână de olandezi îi înmânează un plic cu multe mii de euro și îi cer să le deschidă o companie de crewing în București. Este vorba despre Lowland, un business local cu capital exclusiv străin condus de o tânără care trece acum de la recrutarea pe uscat, la recrutarea pe mare.

O decizie pe care, zece ani mai târziu, îmi spune că nu o regretă. Dar că, încă se mai întreabă cum ar arăta viața ei din toate punctele de vedere dacă ar fi spus pas în acel moment. Acum i se pare incredibil că a făcut față provocării în contextul în care, acest mic univers al crewing-ului, la noi, este dominat de bărbați.

Lowland e un nume nou pe piață, iar românii nu se arată pregătiți pentru femei aflate în poziții de conducere în astfel de industrii. Cel puțin, nu în 2008. Dar, Andreea, înarmată cu o doză sănătoasă de umor, face față tuturor provocărilor. Și, nu se supără când îi intră în birou marinari care o ingoră sau îi vorbesc la pertu atunci când îi cer să fie puși în legătură cu „dom director” pentru că o consideră secretară.

Nici la telefon, când este luată peste picior de candidații care și-au despus CV-urile și nu realizează că vorbesc, de fapt, cu directoarea unei companii.

O fază de care își amintește și acum cu zâmbetul pe buze, ar fi cea când la un moment dat i-a răspuns o soție de marinar, care credea că este amanta soțului său. Efectiv, nu pricepea cum o femeie ar putea avea jobul ăsta.

Pe repede înainte

Dar, timpul trece și lucurile se schimbă. Acum, Andreea dă foarte rar peste astfel de reacții și, poate că, până la urmă, societatea chiar a evoluat. Oricum, astăzi Lowland este un nume cu greutate pe piață și oamenii știu bine că aici este o directoare și nu un director.

Andreea Tănase iubește oamenii și locurile în care lucrează, într-atât încât ajunge să refuze oportunități financiare mult mai atractive, doar pentru a rămâne în colectivul și biroul pe care și le însușește.

Cel mai mult, apreciază la cei din jurul său capacitatea de a-și recunoaște greșelile și neajunsurile. Asumarea acestora nu îți știrbește cu nimic puterea sau autoritatea într-un colectiv, ci dimpotrivă, îți câștigă respectul colegilor și le dă un exemplu puternic de urmat, crede ea.

Directoarea Lowland călătorește mult și toate zilele de concediu de peste an și le petrece cât mai departe de continentul european, pe care l-a vizitat aproape în întregime.

Când este în București, seară de seară o găsești ba la concerte, piese de teatru, spectacole de operă sau balet, filme, festivaluri, expoziții de pictură sau fotografii.

Alteori iese la restaurant cu prietenii, merge la nunți, botezuri, aniversări, dă o mână de ajutor unui prieten în redecorarea casei sau primește musafiri ori rude din străinătate care aleg să stea la ea ori de câte ori vin în țară.

Iubește să aibă casa plină, să gătească pentru soț și prieteni, să inventeze cocktailuri noi și să joace boardgame-uri până dimineața.

Când se întâmplă vreo minune și nu are activități în vreuna din seri, găsește repede de citit o carte, scrie o povestire, o scrisoare către vreun amic cu care încă își mai trimite epistole clasice, pe hârtie cu stiloul și ferecate în plicuri închise cu salivă și timbre. Totodată, petrece timp cu cele două pisici Sphynx, mai îndosariază facturile casei, reorganizează biblioteca sau sertarul cu corespondență și se uită la seriale pe Netflix alături de soțul ei.

Dincolo de activitatea de la Lowland, pe Andreea o poți citi și pe Semnebune.ro, o revistă de însemnări culturale, unde scrie recenzii de carte și cronici de teatru.