Connect with us

#Pathfinders

Cătălina Gal, co-fondator Epics România: Eu cred că antreprenorii nu au job, ci un stil de viață care acaparează tot

Published

on

Cătălina GAL este co-fondator Epics România, cabina foto deschisă – https://photobooths.ro/. Într-un interviu acordat Leaderstalk.ro ne povestește întregul său traseu profesional.

Dacă s-ar inventa vreo mașinărie a timpului și v-ați putea întoarce la o variantă mai tânără de-a dumneavoastră, ce v-ați spune?

Dacă s-ar inventa o mașină a timpului și m-aș putea întoarce la mine, ieri, acum doi ani, la 25 sau 18 sau 16 ani, mi-aș spune să am răbdare. Mi-a lipsit mereu răbdarea și mi-a dat multe bătăi de cap, lipsa asta constantă a unui repaus între a gândi, a vrea și a face. Și aș vrea să spun fiecărei versiuni a mea din trecut să își ia un moment ca să fie recunoscătoare, să aprecieze și să se bucure de ce a făcut până în acel moment.

Ce sfaturi? Și, mai ales, ce vârstă și moment al vieții veți alege?

Iar sfaturile pe care le-aș da versiunilor mele din trecut depind de perioada vieții. Scriitoarei de 17 ani i-aș spune să trimită odată manuscrisul ăla! Dar antreprenoarei de 20 de ani, pentru că ea este versiunea din care am crescut până azi, i-aș spune să nu ia totul de bun, să aibă încredere în oameni doar atât cât e nevoie ca să nu devină paranoică, să aibă răbdare și să investească fiecare plus în viitor.

Și poate, să învețe că a delega e singurul mod în care poate crește, degeaba așteaptă clonarea. Și i-aș mai spune să decidă mai repede cine va fi ea în viitor.

Serios vorbind acum, să decizi cine vrei să fii, cât mai repede în viață, e singurul avantaj pe care îl poți cere. Și să cumperi acțiuni Apple. : )

Care este secretul unei cariere de succes pentru dumneavoastră? Ce garantează succesul profesional?

Secretul unei cariere de succes, în mintea mea, stă în a nu regreta lipsa de echilibru și a te adapta constant fără a pierde din vedere rezultatul pe care îl vrei. Depinde de ce înseamnă pentru tine succesul, dar orice drum spre un rezultat care te mulțumește e ca un joc din acela în care încerci să mergi pe un buștean care se rotește, e plin de coji de banane și e amplasat în gravitație zero. El există, e drept și are un final, dar ca să ajungi acolo trebuie să privești constant în față și doar să tragi cu ochiul în jur, să fii pregătită să cazi și să știi care sunt modalitățile de a urca din nou sus și să nu îți iei plasă de siguranță.

Așa am abordat eu drumul până azi: 100% din timpul meu, uneori cu 25% din mesele necesare într-o zi și o proporție de 90% recunoștință pentru unde sunt în orice moment, ca bornă spre viitor, și doar 10% bitching about it 🙂  

Cum aţi descrie traseul dumneavoastră profesional?

Mi-a fost mereu ușor să scriu, așa că am crezut că o facultate de Jurnalism m-ar duce mai aproape de o carieră în cuvinte. Până când Cine Ce Când Unde și Cum au început să pară cam limitative. Am trecut și prin publicitate puțin, tot din dorința de a vrea să aplic ce am învățat. Dar devreme, și forțată de circumstanțe, dar și pentru că aveam propriul mod de a face lucrurile, am început să ofer servicii ca antreprenor. Prima dată prin multiple încercări și eșecuri, de la servicii de livrare cumpărături în 2007 când nimeni nu vroia asta, la servicii de coșerit oferit prin colaboratori (da, genul acela de coșari, ca un mărțisor norocos).

Apoi am manageriat alături de soțul meu o firmă de proiectare, pentru că organizarea pe care mi-am impus-o ca mod de a suplini memoria slabă pe care o am, s-a dovedit un atuu în a ține la zi dosare, clienți, acte și termene.

Și mai apoi am profitat de o oportunitate în a crea o companie de cabine foto. Un serviciu oferit în afara României dar încă atât de nou la noi încât am început de la educarea pieței, nu de la vânzarea serviciului, am preluat ideea dar am pornit de la zero. Și am învățat design, vânzări, programare, leadership și cam tot ce a fost nevoie ca să trecem de temuții primii 5 ani în afaceri și să câștigăm încrederea unor francizați.

Iar în tot timpul acesta am scris în continuare. Pentru firmele mele și pentru alții, ca hobby sau ca provocare poate. Bloguri, prezentări, manuale de proceduri și cursuri de training, texte pentru reclame, broșuri, video și site-uri. Și desigur, poezii și pasaje de carte, în așteptarea zilei când visul acela va deveni și el realitate.

Care au fost cele mai importante decizii pe care a trebuit să le luați şi v-au marcat cariera?

Cele mai importante decizii au fost cele mai grele decât toate și cele mai ușoare decât orice.

Ușor a fost să decid pentru mine. Să pornesc o afacere când mama se temea pentru asigurarea mea de sănătate și pensia pe care nu aveam să o primesc dacă nu mă angajam. Să lucrez alături de soțul meu 15 ani, când eram asigurați că asta va însemna certuri sau plictiseală.

La categoria grea, să las să moară o afacere profitabilă când ea a devenit un stres constant legat nu de munca în sine, ci de domeniu. Să angajez oameni pentru care să fiu răspunzătoare pentru traiul de zi cu zi. Și să trec de a lucra zi de zi la afacerea mea, la a învăța pe alții procese și stiluri și a le oferi încrederea mea că vor crește brandul.

Cât de greu îi este unei femei să reușească în business?

La fel de greu ca unui bărbat, cred. O afacere e ceva neutru, e un copil dar fără sex feminin sau masculin. Totul ține de perspectivă și de ce business alegi să faci sau te pasionează. Unele domenii chiar avantajează o femeie.

Care ar fi diferențele dintre o afacere condusă de o femeie şi una condusă de un bărbat? O femeie se comportă altfel în calitate de lider al unei companii?

Diferențele în modul de a conduce o companie țin mai mult de felul de a fi al antreprenorului din spatele (sau fața) afacerii. Am întâlnit femei extraordinar de stricte în felul în care conduceau, vorbeau și negociau, dar și bărbați antreprenori cu o maleabilitate ce poate o aștepți de la o femeie. Sunt atribute, sunt feluri de a fi, formate de domeniu, de nevoie sau de studiu. Și mai puțin sunt caracteristici stereotip ce țin de sex.

Cum vedeţi viitorul antreprenoriatului feminin în România?

Dacă vorbim de creșterea numărului de afaceri conduse de femei, clar va continua trendul ascendent. Scriam într-un articol că în 2018  ”Numărul total al femeilor implicate în domeniul economic este de 484.521. Femeile dețin calitatea de asociat/i sau fondator în cadrul a 37% din companii, restul fiind deținute de bărbați. (sursa)

Iar la ultimul Start-up Nation 2018-2019, 14.675 firme înscrise au reprezentant legal femei (43,79%) – sursa

Ca să nu vorbim despre cum tot mai multe idei handmade și hobby-uri se transformă în afaceri.

Cinci lecţii pe care le-aţi învăţat prin prisma businessului?

O să aleg cinci lecții învățate care să acopere cele cinci părți componente ale unei afaceri: ideea, planul, începutul, creșterea și ROI-ul sau planul de exit.

  1. O idee nu înseamnă o afacere și a fi îndrăgostit tu de ideea ta nu înseamnă mai mult decât să ai ceva frumos la care să te gândești.
  2. Planul nu este doar obiectivul pe care ți-l fixezi în cap, ci primul lucru pe care îl vezi pe perete când te trezești și te culci. Și are mereu mai mult de 10 cuvinte, are și ceva cifre concrete și ceva ce nu place nimănui: are și un DACĂ ce te pregătește pentru eșec.
  3. Începutul afacerii nu trebuie să aștepte perfecțiunea, nu trebuie să ai toate detaliile, logo nu contează. Cel mai important e să începi să vinzi produsul sau serviciul.  
  4. Creșterea va veni doar dacă înțelegi că nu poți face totul singur, nu e nevoie să faci totul singur și nici recomandat, dar și că nimeni nu e ca tine și asta e ok.
  5.  ROI-ul sau planul de exit înseamnă să îți stabilești ce vrei de la acea afacere, până când vrei să lucrezi în ea, la ea și unde trebuie să te lase sau să o lași tu pe ea. Pentru că a nu avea plan de exit înseamnă că poți fi tot un angajat, dar pe termen nedefinit, în propria afacere și să îți fii propriul tău cel mai rău șef.

Care ar fi ingredientele pentru o afacere de succes?

Să determini bine cine îți sunt clienții, să le oferi ce vor și să îi întrebi mereu dacă ceea ce le oferi mai trebuie îmbunătățit sau mai e dorit, să asculți majoritatea și să nu te temi să ceri vânzarea. Iar consecvența, înainte de orice altceva, va aduce succesul.

Cum aţi pornit afacerea pe care o aveți? Care a fost investiţia iniţială?

Epics, brandul de cabine foto și franciză națională, a pornit în 2013 de la o idee, o imprimantă, un aparat foto și un desen pe un meniu. Adică undeva de la 2000 de dolari și entuziasm.

Ideea nu era nouă, în SUA cabinele foto sunt mai mult decât comune, iar la parcurile de distracții sau atracțiile din Europa exista un astfel de sistem. Și combinat cu ideea preconcepută- netestată, dar asta e, eram tineri – că tuturor le plac pozele, am adus pe piață Epics, cabina foto cu printare instant.

S-a născut într-un atelier, un dulap construit inițial din pal, cu un design rudimentar. Dar era printre primele cabine foto din România și poate prima construită de la zero. Apoi am folosit un design nou, unicat și modular, și materiale tot mai speciale, iar Epics a devenit apoi marcă înregistrată.

Care este modelul antreprenorial pe care îl aveţi? (Din România sau din străinătate)

Eu personal nu am avut un model, am vrut să fac ceva de care aș fi mândră și care m-ar trata ca firmă așa cum îmi doream eu, clientul ce simțea că multor afaceri le lipsește profesionalismul, promptitudinea și consecvența.

Soțul meu vorbea mereu de McDonald’s ca model de afacere și cumva vedeam și eu cabina foto Epics peste tot în România, oferind aceleași servicii la fel de bine. De fapt, mai târziu mi-am dat seama că el se referea la procese și sisteme ușor de replicat. Ceea ce am făcut apoi, ca să transformăm Epics în franciză națională.

Care sunt calităţile unei femei de succes?

Curiozitatea și determinarea. Ambele ajută o femeie să își țină mintea deschisă la oportunități, idei, critici, laude, păreri, schimbări, și în același timp să decidă ce drum să ia, uneori în ciuda la tot ce i se spune sau a lucrurilor de care se teme.

Cât de dificil este pentru o femeie de succes să găsească echilibrul între timpul destinat job-ului și timpul petrecut cu familia?

Eu cred că antreprenorii nu au job, ci un stil de viață care acaparează tot. Așa cum ziceam mai sus, nu cred în echilibru, nu că nu ar exista sau că nu îl doream uneori, dar pentru că nu mi-a ieșit niciodată. Tot ce am făcut, respirat, vorbit și construit ultimii 5 ani a fost compania pe care o avem. Așadar îi apreciez pe cei care reușesc să împace cele două vieți, iar eu mă consider norocoasă că soțul meu e și partenerul meu de afaceri.   

Care este cel mai mare risc pe care vi l-ați asumat în ceea ce priveşte cariera aleasă?

Riscul cel mai mare pentru mine a fost să am încredere. În mine că pot instrui și purta de grijă angajaților care se bazau pe mine, în firmă, că merită atenția 24 din 24 și nu am nevoie și de un job de siguranță, în francizați că vor păstra imaginea brandului, în sistemul din România că nu va încerca activ să ne falimenteze chiar dacă noi facem totul corect.

Pe parcursul carierei, ați întâmpinat vreodată probleme pe motiv că sunteți femeie? Dacă da, cum ați gestionat situația?

Nu, niciodată.

Care sunt micile plăceri ale vieții sau poate tabieturi de la care nu ați renunța?

Citesc oricând găsesc timp. Spun că fac mini excursii în lumi noi, cunosc noi oameni, personalități și primesc noi idei și viziuni care deși sunt ficțiune mă ajută, mental și fizic, în viața de zi cu zi.

Care sunt cele mai importante proiecte/realizări ale dumneavoastră din ultimii doi ani?

În 2018, în martie, predam franciza pe județul Cluj celor care ne-au fost angajați. Patru oameni fără experiență în afaceri. Și mi-am spus că, atunci când vor împlini un an, va însemna că am reușit mai mult decât să le oferim oportunitatea unui afaceri de succes, i-am ajutat să crească.

Personal, am adunat proiecte peste proiecte de content writing ca freelancer, de la peste 200 de articole blog pentru clienți ca VIVO!CLuj-Napoca sau Nobila Casa, la proiecte frumoase de storytelling pentru domenii care mă atrag sau pentru care scrisul vine natural. Și mereu caut noi provocări.

Ce sfaturi v-au ajutat la începutul carierei şi de la cine le-aţi primit?

Am participat la diferite seminarii și traininguri, am început să citesc cărți de dezvoltare personală și de afaceri abia târziu, acum 3 ani sau 4.

Sfatul care a contat cel mai mult cred în modul cum am făcut business de la început a fost o vorbă din bătrâni ”Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

Asta m-a ajutat să trec peste teama de a vorbi cu oamenii în cold calluri, să fac, ca introvertită, vânzări la telefon, prezentări și să accept insulte, mulți de NU și nenumărate încercări de copiere. Și mi-a adus mulțumiri, review-uri companiei și un renume care a adus plus valoare francizei.

Cumva, acest ”Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” a devenit ”Ofer exact ceea ce aș vrea EU să primesc” Și sunt mai pretențioasă ca majoritatea, poate. : )

După studiile în Filosofie, Bianca Dobrescu intră în presa economică. Mai întâi lucrează la ziarul Bursa, pe urmă la Business Cover, Forbes, Capital, Leaders Reunited, Adevărul și ulterior în cadrul revistei NewMoney. Pe LeadersTalk.ro acoperă subiecte legate de lumea antreprenorială. bianca[@]leaderstalk.ro

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

#Pathfinders

Cătălin Priscorniță, CEO Blitz: Antreprenoriatul în România se află în continuă dezvoltare, în special pe segment internațional

Published

on

Cătălin Priscorniță este CEO și fondator Blitz, o companie antreprenorială în imobiliare din Cluj Napoca cu afaceri de circa 5 milioane de euro în 2021. Până la finele anului 2022, acesta estimează o creștere a businessului la 12-13 milioane de euro.

Cătălin a făcut primii pași în imobiliare pe când era în primul an de facultate. „S-a simțit ca peștele în apă” și a știut că e domeniul în care se vede în viitor, având impact major în viața oamenilor. „Practic, cumpărarea unei case schimbă destinul oricui. Iar agenția imobiliară e acolo să dea o mână de ajutor la schimbare”. Așa a înțeles că trebuie investit mult în educație, ceea ce nu se întâmpla în compania în care lucra. În plus, managementul nu era strălucit, așa că în criza din 2008-2009, firma s-a închis. Acela a fost momentul în care Cătălin a decis să își înființeze propria agenție. A investit crica 20.000 de euro și a cheltuit banii din prima lună, plătin în avans pe 6 luni chiria spațiului, furnizorii de servicii și echipamente necesare. „Compania pe care o conduc, Blitz -companie imobiliară, a fost, acum 12 ani, un SRL într-o faza de setup-startup cu un angajat. Astăzi suntem aproximativ 400 de oameni implicați în proiect, cu birouri în multe orașe din România”.

Businessul său a crescut an de an, fiind în prezent unul dintre principalii jucători din Cluj-Napoca și din Transilvania, având în 2020 peste 2.5 milioane de euro cifră de afaceri, și peste 150 de angajați și colaboratori, care au realizat peste 1000 de tranzacții totalizând mai mult de 65 milioane euro.

În 2020, Cătălin Priscorniță a primit premiul „Leadership-ul anului în imobiliare”, iar în 2021 a fost desemnat ”Antreprenorului anului” în cadrul Galei Profesioniștilor în Imobiliare. La același eveniment, Blitz a câștigat distincțiile “Agenția anului 2020”și “Brandul anului 2020”.

În opinia sa, să crezi cu toata ființa ta că poți să realizezi ceea ce îți propui, indiferent cât de greu și anevoios este drumul – este secretul unei cariere de succes.

„Cu orice provocare întâmpinată pe drum să devii și mai rezilient. Să vezi în orice eșec o oportunitate de creștere și de învățare. Astfel nu vei ajunge niciodată să regreți ce-ai pierdut”, mărturisește Cătălin Priscorniță.

Dacă-i ceri să-și descrie traseul profesional îți va spune că, văzut la microscop „a fost un zig-zag continuu, văzut mai puțin de sus, o creștere constantă și agresivă. Întotodeauna am reușit să fac lucruri nespecifice vârstei mele”.

În primii ani de antreprenoriat, când corpul nu da niciun semn de oboseală, este foarte greu să te oprești din muncă, recunoaște antreprenorul. „Îmi aduc aminte că eu în primii ani am muncit șapte zile pe săptămâna, 14 ore/zi. Cu mintea de acum nu aș mai face la fel. După câțiva ani, când încep să apară și alte priorități în viață, lucrurile se mai echilibrează natural”, explică el.

La ora actuală, „industria imobiliară nu are legislație imobiliară. Este foarte important să existe o lege a agentului imobiliar. Lucrăm la asta în prezent. Cred că o normare a industriei ar fi benefică la nivel de consumatori de imobiliare, ar avea un impact mare și ar aduce o însănătoșire perceptuală asupra jucătorilor din piață”, continuă antreprenorul.

În opinia sa, antreprenoriatul în România se află în continuă dezvoltare, în special pe segment internațional. „Reziliența, capacitatea de adaptare, dispoziția la efort, inteligență, sunt câteva dintre criteriile antreprenorilor români ce pot dezvoltă atât în țară, dar și în exterior modele de business scalabile și funcționale sănătos”, explică el. Ce le lipsește, în schimb, antreprenorilor din România: este capacitatea de organizare, respectarea sistemelor, proceselor și procedurilor. Și, nu în ultimul rând, au multă grijă de “capra vecinului”, adaugă Cătălin Priscorniță.

Lecțiile lui Cătălin Priscorniță:

1. Indiferent ce se întâmplă, să nu te abați de la valorile în care crezi, de la misiunea și viziunea ta.

2. Când greșeșți în fața clientului, recunoaște, asumă-ți și suportă consecințele.

3. Nu există nu se poate. Există nu pot sau nu pot acum.

4. Creșterea în business și în carieră trebuie să meargă mâna-n mâna cu creșterea nivelului de smerenie. Când ego-ul preia controlul, este începutul sfârșitului.

5. Business-urile nu sunt o destinație, sunt o călătorie. Bucură-te de fiecare km parcurs. Muncește eficient și suficient, dar fă-ți timp de viață, familie, prieteni, vise.

Continue Reading

#ArtsTalk

O poveste care se cerea spusă: Mihai Viteazul al Mihaelei Mihai

Published

on

Aceste rânduri sunt doar preambulul unei istorii ce leagă nădejdile viitorului de înfăptuirile trecutului în viziunea celei care s-a lăsat purtată de un act creator plin de curaj și asumat (cel mai probabil decât creația însăși), un documentar cu iz poetic și uz istoric născut din determinarea de a nu renunța la chemarea ei lăuntrică: Mihaela Mihai, regizorul documentarului MIHAI VITEAZUL: Prințul intrat în legenda Europei.

„Am pornit la drum cu acest film cunoscand acel loc, Drăgoești. Am avut convingerea mereu că acolo este un loc special. Și ceva, cumva mă făcea parcă să mă apropii mai mult de acest subiect. Erau legende, erau cărți, erau oameni pe care i- am întâlnit și totul se lega parcă de la sine. Într- o zi, ziua Sfintei Maria, am avut prima discuție oficială despre acest film. Peste câteva luni aveam să aflu că în acea zi era și ziua lui Denis Ștefan, care joacă rolul Domnitorului. Și că Denis este stângaci, la fel ca Mihai Viteazul. Și că a urmat liceul “Mihai Viteazul”. Au fost multe zile sfinte în care au fost luate decizii importante pentru film. Așa a fost să fie. Nu am plănuit aceste lucruri”, mărturisește pentru LeadersTalk.ro Mihaela Mihai.

Ecranizarea are menirea de a pune preț pe latura divină a omului ce-și caută liniștea în răspunsuri suspendate între cer și meleagurile pe care le-a întregit în ființă, urmând o incursiune spirituală în timp a celui ce a fost și va dăinui ca prim domn întemeietor de Românie: Mihai Viteazul.

Mihaela Mihai este un cufăr cu vise ce au căpătat contur la întâlnirea cu oamenii desăvârșiți pe care ea trebuia să îi întâlnească și să dea glas poveștii cu frământări istorice: doamna Maia Morgenstern, Denis Ștefan, Nicodim Ungureanu. Acest documentar este o simbioză aproape perfectă a declarațiilor istoricilor intervievați și scenariul Mihaelei în care Denis îl întruchipează pe Mihai Viteazul, Maia este Teodora (Tudora)- mama lui Mihai, Nicodim- preotul, iar însăși Mihaela este Stanca, domnița lui Mihai. În film, alături de actorii consacrați apar și actori neprofesioniști dar cu o încărcătură emoțională care a adus acel plus de autenticitate, toți cei implicați având numitorul comun al dorului de națiune pe care domnitorul l-a lăsat moștenire scrisă, creația Mihaelei bazându-se și pe Cronica lui Mihai Viteazul, scrisă la Nürenberg în 1601 și descoperită în zidul unei biserici din România de către Vasile Oltean, teologul care a descoperit nu doar manuscrisul rar despre Mihai Viteazul dar și obiecte aparținând Domnitorului.

Denis Ștefan

 „Cristian Mungiu spunea zilele trecute la lansarea filmului domniei sale la Festivalul de la Cannes, că Cinematografia are misiunea deosebită de a uni oameni! Am simțit și eu acest lucru și am avut prilejul ca oameni extraordinari să se alăture proiectului și să spuna: Da! Începând cu Maia Morgenstern și Denis Ștefan care au acceptat să facă parte din distribuția acestui film.” 

Maia Morgenstern

Mihaela Mihai are un parcurs artistic impresionant atât ca actor cât și ca regizor. A studiat la Universitatea de Film, Teatru și Televiziune, avându-i profesori pe regizorii de film Geo Saizescu, Tudor Mărăscu, Alexandru Croitoru și actorii Ion Lucian, Eusebiu Ștefănescu, Ștefan Radof, Victor Radovici. În urma obținerii unei burse, a beneficiat de un stagiu de actorie în Glasgow, Scoția și un stagiu de musicalFacultatea de Teatru, Guildford, Anglia. Are o experiență în televiziune de peste 10 ani fiind prezentator, realizator și redactor. Este și Fondatorul  primului Teatru Independent din judetul Vâlcea, iar întâlnirea ei cu Denis Ștefan a fost în ecranizarea “Păcală se întoarce”. Dedicarea și implicarea profesională i-au fost recunoscute prin Premiul de interpretare pentru rol principal feminin– la Festivalul Internațional de Teatru, Korca. A jucat în roluri precum Corrie- Desculț în parc, Ilonko- Păcală se întoarce, Regina Maria- în Crai Nou, Egipteanca- Brâncuși/ Sărutul, Varia- Livada de Vișini, în regia lui Silviu Purcărete și în alte viziuni regizorale ale lui Geo Saizescu, Bogdan Drăgan sau Horațiu Mihaiu. Numărul reprezentațiilor internaționale în festivaluri de teatru este chiar mai mare decât a celor pe scenele naționale: Bogota- Columbia, Roma- Italia, Sankt Petersburg- Rusia, Brno- Cehia, Coup de Chauffe a Cognac; Suene Nationale Bayonne; Teatrul Europa Seyne-Sur-Mer, Franța, Fraiburger Theater Festival Freiburg; Donau Fest Ulm, Germania, Skampa Festival Korca, Albania, Eastwood Theatre, Glasgow iar completarea acestora vine pentru publicul român căruia acum Mihaela i-a dăruit o parte din crezul ei creator.

Aurora Oprea, Analia Selis, Mihaela Mihai

Mihaela își aduce voievodul în timp, călătorind alături de soția sa- domnița Stanca descoperind, teribil de înduioșat, noua lume. Spiritul lui Mihai retrăiște, din locul nașterii sale, destinul incredibil al Domnitorului care a cucerit încrederea conducatorilor Europei în epoca sa, un destin tragic și frumos, cu o pecete voievodală peste timp, o poveste incredibilă despre puterea credinței, diplomația cu care Mihai Viteazul trece dincolo de intrigi.

 Acţiunea filmului se petrece în România. Filmările au avut loc în perioada martie- septembrie 2021 aproape integral în locurile în care Mihai Viteazul și-a urmat drumul spre a-i uni pe români (Drăgoești, Biserica Sfânta Cuvioasa Parascheva-Vâlcea, Prima Școală Românească- Brașov,  Curtea Domnească a lui Mihai Viteazul- Târgoviște).

”Când am scris scenariul am scris o secvență în care ningea. Când am filmat, în prima zi, a fost un frig infernal. În a doua zi, o zi extrem de caldă. Nici gând de zăpadă! Dar…în ziua în care s- a filmat secvența de iarnă, fix în acea dimineață, la ora 6.00 a început să ningă, așa cum scrisesem în urmă cu doi ani în scenariu. Cred că aceste lucruri s- au întâmplat pentru că acest film, cumva, voia să fie, să existe! A fost greu să duc la bun sfârșit acest film, încă mai este…”

Mihaela Mihai este o ambasadoare a sustenabilității spirituale și pentru a crea acest documentar care să vorbească mai ușor prezentului și să atingă intelectual și sufletește generațiile contemporane a făcut uz de credință în numele istoriei, și prin condeiul meu vă invită să gustați un strop de curaj și demnitate fiind prezenți la proiecțiile documentarului care vor avea ulterior sesiuni Q&A cu o parte dintre cei implicați în concretizarea scenariului. 

„Recent am avut onoarea să o cunosc pe doamna Mirela Vasilescu, fiica poetului Nichita Stănescu. Pe care îl vom regăsi, prin câteva din cuvintele sale, în film. Despre toți acești oameni deosebiți vom afla mai multe cu prilejul premierei, la care vă așteptăm în luna iulie!” 

Lansarea oficială a filmului care va avea loc la începutul lunii iulie la Cinema Europa, urmând apoi un turneu național îmi va permite să detaliez povestea nespusă din spatele poveștii lui Mihai Vitezul: Prințul intrat în legenda Europei. 

„Premiera va avea loc pe 7 iulie, la o zi după ce în urmă cu 422 de ani, pe 6 iulie 1600, Mihai Viteazul se intitulează „domn al Munteniei, Ardealului şi toată Ţara Moldovei”, confirmând documentar prima unire politică a celor trei ţări româneşti. Nu am stabilit să fie așa. Așa s-a întâmplat! O nouă coincidență a acestui film.” – mărturii care-mi permit să înțeleg că acest film documentar-dramă este creația adusă la concretizare prin concursul coincidențelor divine!

*prispa mea sufletească își deschide astfel cufărul pentru a adăposti prima imagine din pelicula unui lungmetraj din obârșiile românești ale timpului…

Sursă foto: Arhivă personală Mihaela Mihai

Continue Reading

#ArtsTalk

Povestea tangoului prin vocea ei: interviu cu Analia Selis

Published

on

Un zâmbet autentic și cald. O privire profundă prin nemărginirea universului lăuntric pe care îl emană la fiecare pas. Poartă cu ea doruri și trăiri de pe pământul de unde a auzit primul acord de tango: Argentina. Analia Selis este astăzi o femeie cu împlinirea unei pasiuni în desfășurare: tangoul artgentinian cu iz mioritic. A poposit pe meleaguri românești cu ochii plini de vise la Cerbul de Aur iar dragostea a făcut-o să rămână, întregindu-i menirea prin doi copii și o carieră internațională.

Sunt o cântăreață de tango! Așa mă recunosc, așa mă văd!”

Muzica ei a debutat timid dar duios, cucerind inimi rând pe rând prin autenticitatea locului pe care îl poartă în vene, o latinitate care s-a șlefuit spre o carieră solidă în ceea ce astăzi se desfășoară în săli de concert de peste tot în lume, mai ales în Europa, cu abundență în România unde este singura solistă de tango autentic împreună cu partenerul ei de zbor artistic Mariano Castro pianist-orchestrator, un alt argentinian care ne-a îmbrățișat țara ca fiind acasă. 

Pentru a șlefui un vis este nevoie de o determinare care îți înfrânge temerile și te îmbracă în haina menirii tale, iar pentru Analia, conjunctura artistică de căpătâi au fost oamenii pasionați și pasionali pe care i-a întâlnit și care au adăugat câte o culoare în tabloul ei simfonic. A plecat la drum de la pian și voce, la care s-au adăugat instrumentiști de talie internațională daruindu-i și întrezărind oportunitatea artistică: violoncelistul Răzvan Suma, contrabasistul de jazz Adrian Flautistu și violonistul Rafael Butaru, iar la bandoneon Omar Masa unul dintre cei mai buni din lume care este totodată un apropiat al familiei Piazzolla, familia marelui compozitor de tango Astor Piazzolla, pe care Analia l-a celebrat la 100 de ani de la naștere anul trecut printr-un turneu de Piazzolla simfonic. Acesta a venit în completarea proiectelor Tango simfonic 1 și Tango simfonic 2 prin care a scos din sertar piese din folclorul latino-argentinian dar și românesc reorchestrat în stil tango pentru orchestră, datorită succesului de public cu formula mai restrânsă ArgEnTango Traditional care i-au dat curaj și încredere.

(de la stânga la dreapta ) dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea, pianistul și orchestratorul Julian Caeiro, Analia Selis, bandoneonistul Nicolas Velazquez

Tango-ul interbelic s-a născut în mine în mod natural” spune Analia despre ultimul proiect-concept pe care l-a debutat la pupitru cu dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea, unul dintre artiștii de suflet ai Analiei care au fost cuceriți de valențele pe care orchestratorul Julian Caeiro le-a adus bijuteriilor sonore românești interbelice, acesta devenind și unul dintre pianiștii turneelor, împreună cu un alt bandoneonist autentic Nicolas Velazquez.

Recent întorși dintr-un turneu european cu orchestre ale marilor orașe din Germania, Elveția, Cehia, Lituania  în care Analia și instrumentiștii argentinieni care au asigurat caracterul autentic de tango al concertelor au susținut cu casa închisă evenimentele, aceștia continuă turnelul național, recentul concert la care am luat parte fiind în aer liber la Bacău cu filarmonica Mihail Jora într-un decor de basm românesc la conacul Gheorghe Buzdugan restaurat, unde peste 1000 de suflete au vibrat și au trăit împreună cu făuritorii de pe scenă. 

Analia Selis umple săli și inimi, și cum nu poți separa artistul de omul din esență, argentinianca se oglindește acum în muzica autohtonă, actualul turneu de Tango interbelic fiind un omagiu adus României, despre frumosul românesc : „am avut bucuria imensă de a descoperi muzica și povestea textelor tangoului interbelic românesc care descriu eleganța unei epoci pasionale și intense. Am simțit ferm că această muzică trebuie pusă în valoare în toată splendoarea sa și redăruită publicului de acum!

Evenimentele zilelor însorite continuă. Analia și Filarmonica din Sibiu împreună cu dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea și instrumentiștii Julian Caeiro și Nicolas Velazquez vor susține la început de iulie concerte în pitorescul Brașov, la care se adaugă Onești, Piatra Neamț și alte orașe, activitatea artistică a Analiei fiind la îndemâna publicului prin mijloacele social-media (analiaselis.com).

Convingerea artistică a Analiei Selis stă sub semnul dramatismului, introspecțiile ei fiind deseori rezultatul artei iar arta fiind oglindirea unei metamorfoze neîntreruptă, vindecarea venind la pachet cu durerea, perioada pandemiei fiind una de șlefuire spirituală pentru ea:

Cred că mă aflu printre acei oameni care au conștientizat adevăratele valori în viață cu sufletul și conștiința deschisă folosind evenimentele hazarde pentru a evolua prin prețuire și recunoștință pentru ceea ce avem ca binecuvântare: copiii, sănătatea, liniștea”.

Au fost frământări și întrebări ca pentru oricine întrebându-se dacă a ales bine cariera, locul din lume unde să rămână, totodată presiunea financiară creată prin lipsa activității fiind o temere reală ca pentru mulți alții. 

Faptul că are două țări-mamă este pentru Analia o întregire nu o injumătățire, prestațiile sale artistice aducând cu ele verismul vieții din cele două lumi. Dacă în România și-a dezvoltat viața artistică și a clădit o familie, Noa și Tiago fiindu-i cele mai de preț creații, în Argentina, copilăria i-a fost între două realități total diferite, paralele: „pe de o parte familia mamei mele era o familie de la țară, au fost muncitori ai pâmântului, crescând vaci și alte animale, iar familia tatălui o familie de oraș, cu situație financiară bună, vacanțele și sărbătorile trăindu-le în două tablouri : de la foarte puțin și condiții modeste, iar în ziua următoare eram la ceilalți bunici unde aveam de toate, aceste moduri total diferite m-au făcut să fiu deschisă, flexibilă pentru o viață la care să mă pot adapta învățând să apreciez să trăiesc și cu foarte puțin dar și cu foarte mult, copilăria colorată aducându-mi prieteni din cele două lumi apreciind astfel omul pentru ceea ce este indiferent de ceea ce are sau nu”.

Îmi permit o remarcă pe care v-o împărtășesc: Analia și oamenii de care se lasă înconjurată poartă modestia la rever deschizând astfel drumul către frumosul pe care îl înfăptuiesc și setea de frumos a auditoriului.

*Prispa mea sufletească mai adaugă o poveste din care mi se confirmă că artistul excepțional are la bază calitatea umană incontestabilă necesară dăruirii artistice. 

Sursă fotografii: Arhivă personală Analia Selis

Continue Reading

Trending