Cătălina GAL este co-fondator Epics România, cabina foto deschisă – https://photobooths.ro/. Într-un interviu acordat Leaderstalk.ro ne povestește întregul său traseu profesional.
Dacă s-ar inventa vreo mașinărie a timpului și v-ați putea întoarce la o variantă mai tânără de-a dumneavoastră, ce v-ați spune?
Dacă s-ar inventa o mașină a timpului și m-aș putea întoarce la mine, ieri, acum doi ani, la 25 sau 18 sau 16 ani, mi-aș spune să am răbdare. Mi-a lipsit mereu răbdarea și mi-a dat multe bătăi de cap, lipsa asta constantă a unui repaus între a gândi, a vrea și a face. Și aș vrea să spun fiecărei versiuni a mea din trecut să își ia un moment ca să fie recunoscătoare, să aprecieze și să se bucure de ce a făcut până în acel moment.
Ce sfaturi? Și, mai ales, ce vârstă și moment al vieții veți alege?
Iar sfaturile pe care le-aș da versiunilor mele din trecut depind de perioada vieții. Scriitoarei de 17 ani i-aș spune să trimită odată manuscrisul ăla! Dar antreprenoarei de 20 de ani, pentru că ea este versiunea din care am crescut până azi, i-aș spune să nu ia totul de bun, să aibă încredere în oameni doar atât cât e nevoie ca să nu devină paranoică, să aibă răbdare și să investească fiecare plus în viitor.
Și poate, să învețe că a delega e singurul mod în care poate crește, degeaba așteaptă clonarea. Și i-aș mai spune să decidă mai repede cine va fi ea în viitor.
Serios vorbind acum, să decizi cine vrei să fii, cât mai repede în viață, e singurul avantaj pe care îl poți cere. Și să cumperi acțiuni Apple. : )
Care este secretul unei cariere de succes pentru dumneavoastră? Ce garantează succesul profesional?
Secretul unei cariere de succes, în mintea mea, stă în a nu regreta lipsa de echilibru și a te adapta constant fără a pierde din vedere rezultatul pe care îl vrei. Depinde de ce înseamnă pentru tine succesul, dar orice drum spre un rezultat care te mulțumește e ca un joc din acela în care încerci să mergi pe un buștean care se rotește, e plin de coji de banane și e amplasat în gravitație zero. El există, e drept și are un final, dar ca să ajungi acolo trebuie să privești constant în față și doar să tragi cu ochiul în jur, să fii pregătită să cazi și să știi care sunt modalitățile de a urca din nou sus și să nu îți iei plasă de siguranță.
Așa am abordat eu drumul până azi: 100% din timpul meu, uneori cu 25% din mesele necesare într-o zi și o proporție de 90% recunoștință pentru unde sunt în orice moment, ca bornă spre viitor, și doar 10% bitching about it 🙂
Cum aţi descrie traseul dumneavoastră profesional?
Mi-a fost mereu ușor să scriu, așa că am crezut că o facultate de Jurnalism m-ar duce mai aproape de o carieră în cuvinte. Până când Cine Ce Când Unde și Cum au început să pară cam limitative. Am trecut și prin publicitate puțin, tot din dorința de a vrea să aplic ce am învățat. Dar devreme, și forțată de circumstanțe, dar și pentru că aveam propriul mod de a face lucrurile, am început să ofer servicii ca antreprenor. Prima dată prin multiple încercări și eșecuri, de la servicii de livrare cumpărături în 2007 când nimeni nu vroia asta, la servicii de coșerit oferit prin colaboratori (da, genul acela de coșari, ca un mărțisor norocos).
Apoi am manageriat alături de soțul meu o firmă de proiectare, pentru că organizarea pe care mi-am impus-o ca mod de a suplini memoria slabă pe care o am, s-a dovedit un atuu în a ține la zi dosare, clienți, acte și termene.
Și mai apoi am profitat de o oportunitate în a crea o companie de cabine foto. Un serviciu oferit în afara României dar încă atât de nou la noi încât am început de la educarea pieței, nu de la vânzarea serviciului, am preluat ideea dar am pornit de la zero. Și am învățat design, vânzări, programare, leadership și cam tot ce a fost nevoie ca să trecem de temuții primii 5 ani în afaceri și să câștigăm încrederea unor francizați.
Iar în tot timpul acesta am scris în continuare. Pentru firmele mele și pentru alții, ca hobby sau ca provocare poate. Bloguri, prezentări, manuale de proceduri și cursuri de training, texte pentru reclame, broșuri, video și site-uri. Și desigur, poezii și pasaje de carte, în așteptarea zilei când visul acela va deveni și el realitate.
Care au fost cele mai importante decizii pe care a trebuit să le luați şi v-au marcat cariera?
Cele mai importante decizii au fost cele mai grele decât toate și cele mai ușoare decât orice.
Ușor a fost să decid pentru mine. Să pornesc o afacere când mama se temea pentru asigurarea mea de sănătate și pensia pe care nu aveam să o primesc dacă nu mă angajam. Să lucrez alături de soțul meu 15 ani, când eram asigurați că asta va însemna certuri sau plictiseală.
La categoria grea, să las să moară o afacere profitabilă când ea a devenit un stres constant legat nu de munca în sine, ci de domeniu. Să angajez oameni pentru care să fiu răspunzătoare pentru traiul de zi cu zi. Și să trec de a lucra zi de zi la afacerea mea, la a învăța pe alții procese și stiluri și a le oferi încrederea mea că vor crește brandul.
Cât de greu îi este unei femei să reușească în business?
La fel de greu ca unui bărbat, cred. O afacere e ceva neutru, e un copil dar fără sex feminin sau masculin. Totul ține de perspectivă și de ce business alegi să faci sau te pasionează. Unele domenii chiar avantajează o femeie.
Care ar fi diferențele dintre o afacere condusă de o femeie şi una condusă de un bărbat? O femeie se comportă altfel în calitate de lider al unei companii?
Diferențele în modul de a conduce o companie țin mai mult de felul de a fi al antreprenorului din spatele (sau fața) afacerii. Am întâlnit femei extraordinar de stricte în felul în care conduceau, vorbeau și negociau, dar și bărbați antreprenori cu o maleabilitate ce poate o aștepți de la o femeie. Sunt atribute, sunt feluri de a fi, formate de domeniu, de nevoie sau de studiu. Și mai puțin sunt caracteristici stereotip ce țin de sex.
Cum vedeţi viitorul antreprenoriatului feminin în România?
Dacă vorbim de creșterea numărului de afaceri conduse de femei, clar va continua trendul ascendent. Scriam într-un articol că în 2018 ”Numărul total al femeilor implicate în domeniul economic este de 484.521. Femeile dețin calitatea de asociat/i sau fondator în cadrul a 37% din companii, restul fiind deținute de bărbați. (sursa)
Iar la ultimul Start-up Nation 2018-2019, 14.675 firme înscrise au reprezentant legal femei (43,79%) – sursa
Ca să nu vorbim despre cum tot mai multe idei handmade și hobby-uri se transformă în afaceri.
Cinci lecţii pe care le-aţi învăţat prin prisma businessului?
O să aleg cinci lecții învățate care să acopere cele cinci părți componente ale unei afaceri: ideea, planul, începutul, creșterea și ROI-ul sau planul de exit.
- O idee nu înseamnă o afacere și a fi îndrăgostit tu de ideea ta nu înseamnă mai mult decât să ai ceva frumos la care să te gândești.
- Planul nu este doar obiectivul pe care ți-l fixezi în cap, ci primul lucru pe care îl vezi pe perete când te trezești și te culci. Și are mereu mai mult de 10 cuvinte, are și ceva cifre concrete și ceva ce nu place nimănui: are și un DACĂ ce te pregătește pentru eșec.
- Începutul afacerii nu trebuie să aștepte perfecțiunea, nu trebuie să ai toate detaliile, logo nu contează. Cel mai important e să începi să vinzi produsul sau serviciul.
- Creșterea va veni doar dacă înțelegi că nu poți face totul singur, nu e nevoie să faci totul singur și nici recomandat, dar și că nimeni nu e ca tine și asta e ok.
- ROI-ul sau planul de exit înseamnă să îți stabilești ce vrei de la acea afacere, până când vrei să lucrezi în ea, la ea și unde trebuie să te lase sau să o lași tu pe ea. Pentru că a nu avea plan de exit înseamnă că poți fi tot un angajat, dar pe termen nedefinit, în propria afacere și să îți fii propriul tău cel mai rău șef.
Care ar fi ingredientele pentru o afacere de succes?
Să determini bine cine îți sunt clienții, să le oferi ce vor și să îi întrebi mereu dacă ceea ce le oferi mai trebuie îmbunătățit sau mai e dorit, să asculți majoritatea și să nu te temi să ceri vânzarea. Iar consecvența, înainte de orice altceva, va aduce succesul.
Cum aţi pornit afacerea pe care o aveți? Care a fost investiţia iniţială?
Epics, brandul de cabine foto și franciză națională, a pornit în 2013 de la o idee, o imprimantă, un aparat foto și un desen pe un meniu. Adică undeva de la 2000 de dolari și entuziasm.
Ideea nu era nouă, în SUA cabinele foto sunt mai mult decât comune, iar la parcurile de distracții sau atracțiile din Europa exista un astfel de sistem. Și combinat cu ideea preconcepută- netestată, dar asta e, eram tineri – că tuturor le plac pozele, am adus pe piață Epics, cabina foto cu printare instant.
S-a născut într-un atelier, un dulap construit inițial din pal, cu un design rudimentar. Dar era printre primele cabine foto din România și poate prima construită de la zero. Apoi am folosit un design nou, unicat și modular, și materiale tot mai speciale, iar Epics a devenit apoi marcă înregistrată.
Care este modelul antreprenorial pe care îl aveţi? (Din România sau din străinătate)
Eu personal nu am avut un model, am vrut să fac ceva de care aș fi mândră și care m-ar trata ca firmă așa cum îmi doream eu, clientul ce simțea că multor afaceri le lipsește profesionalismul, promptitudinea și consecvența.
Soțul meu vorbea mereu de McDonald’s ca model de afacere și cumva vedeam și eu cabina foto Epics peste tot în România, oferind aceleași servicii la fel de bine. De fapt, mai târziu mi-am dat seama că el se referea la procese și sisteme ușor de replicat. Ceea ce am făcut apoi, ca să transformăm Epics în franciză națională.
Care sunt calităţile unei femei de succes?
Curiozitatea și determinarea. Ambele ajută o femeie să își țină mintea deschisă la oportunități, idei, critici, laude, păreri, schimbări, și în același timp să decidă ce drum să ia, uneori în ciuda la tot ce i se spune sau a lucrurilor de care se teme.
Cât de dificil este pentru o femeie de succes să găsească echilibrul între timpul destinat job-ului și timpul petrecut cu familia?
Eu cred că antreprenorii nu au job, ci un stil de viață care acaparează tot. Așa cum ziceam mai sus, nu cred în echilibru, nu că nu ar exista sau că nu îl doream uneori, dar pentru că nu mi-a ieșit niciodată. Tot ce am făcut, respirat, vorbit și construit ultimii 5 ani a fost compania pe care o avem. Așadar îi apreciez pe cei care reușesc să împace cele două vieți, iar eu mă consider norocoasă că soțul meu e și partenerul meu de afaceri.
Care este cel mai mare risc pe care vi l-ați asumat în ceea ce priveşte cariera aleasă?
Riscul cel mai mare pentru mine a fost să am încredere. În mine că pot instrui și purta de grijă angajaților care se bazau pe mine, în firmă, că merită atenția 24 din 24 și nu am nevoie și de un job de siguranță, în francizați că vor păstra imaginea brandului, în sistemul din România că nu va încerca activ să ne falimenteze chiar dacă noi facem totul corect.
Pe parcursul carierei, ați întâmpinat vreodată probleme pe motiv că sunteți femeie? Dacă da, cum ați gestionat situația?
Nu, niciodată.
Care sunt micile plăceri ale vieții sau poate tabieturi de la care nu ați renunța?
Citesc oricând găsesc timp. Spun că fac mini excursii în lumi noi, cunosc noi oameni, personalități și primesc noi idei și viziuni care deși sunt ficțiune mă ajută, mental și fizic, în viața de zi cu zi.
Care sunt cele mai importante proiecte/realizări ale dumneavoastră din ultimii doi ani?
În 2018, în martie, predam franciza pe județul Cluj celor care ne-au fost angajați. Patru oameni fără experiență în afaceri. Și mi-am spus că, atunci când vor împlini un an, va însemna că am reușit mai mult decât să le oferim oportunitatea unui afaceri de succes, i-am ajutat să crească.
Personal, am adunat proiecte peste proiecte de content writing ca freelancer, de la peste 200 de articole blog pentru clienți ca VIVO!CLuj-Napoca sau Nobila Casa, la proiecte frumoase de storytelling pentru domenii care mă atrag sau pentru care scrisul vine natural. Și mereu caut noi provocări.
Ce sfaturi v-au ajutat la începutul carierei şi de la cine le-aţi primit?
Am participat la diferite seminarii și traininguri, am început să citesc cărți de dezvoltare personală și de afaceri abia târziu, acum 3 ani sau 4.
Sfatul care a contat cel mai mult cred în modul cum am făcut business de la început a fost o vorbă din bătrâni ”Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.
Asta m-a ajutat să trec peste teama de a vorbi cu oamenii în cold calluri, să fac, ca introvertită, vânzări la telefon, prezentări și să accept insulte, mulți de NU și nenumărate încercări de copiere. Și mi-a adus mulțumiri, review-uri companiei și un renume care a adus plus valoare francizei.
Cumva, acest ”Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” a devenit ”Ofer exact ceea ce aș vrea EU să primesc” Și sunt mai pretențioasă ca majoritatea, poate. : )
