Connect with us

#ArtsTalk

Constantin Chiriac, președinte FITS: „Festivalul de la Sibiu este imaginea în miniatură a evoluției tehnologiei de la FAX la Internet, VR și AR”

Published

on

„Să nu te arăți pe tine. Să dăruiești fără a te arăta deștept, frumos, înalt, inteligent. Să te duci în fața spectatorului cu palmele căuș și să zici: iată, acesta este sufletul meu. Și, în palmele tale, să fie cu adevărat sufletul tău”, crede Constantin Chiriac, directorul teatrului Radu Stanca din Sibiu și președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), că ar trebui să fie trăsătura esențială a fiecărui actor.

Vorbește poezie de la trei ani. Încă de când l-a învățat să citească, urmărind cu degetul, bunica Ecaterina, dinspre mamă. Era vara lui 1968, când părinților săi le-a fost confiscată averea, iar aceștia s-au văzut nevoiți să construiască o casă nouă. Așa că l-au trimis la bunică, să-i citească povești și poezii, iar toamna, când s-a întors în Prisăcani, Constantin Chiriac deținea-n tolbă infinită poezie. Și avea nenumărate rude care să-l recompenseze cu generozitate pentru toate orele-n care le recita fără oboseală. Așa a reușit să-și câștige primii bani de buzunar.

A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1980. Un an mai târziu a debutat pe marele ecran în filmul Croaziera, iar în 1987, Constantin Chiriac l-a interpretat pe Nilă din Moromeții, în regia lui Stere Gulea. S-a specializat în management cultural la Universitatea Hull din Marea Britanie și la Universitatea din Richmond, Virginia, SUA. În 2006 a devenit doctor în teatru, iar în 2009 director al Teatrului Radu Stanca din Sibiu.

Mărturisește că ar scoate din limba română verbul mă descurc și l-ar înlocui cu: construiesc, iubesc sau stimez. La fel de mult îi displac și proverbe precum „capul plecat sabia nu-l taie”. „Dar, despre lecții de semantică, pe altă dată”.

Constantin Chiriac crede că destinul fiecăruia este unic, că tot ceea ce ni se întâmplă ne este menit și că trebuie să mulțumim pentru tot ceea ce primim și dăruim. Nimic nu este întâmplător, spune el. Iar tot ceea ce construim – vine ca un dar divin. Și, nu se sfiește să repete, că „cel mai important lucru este să construim”. „Să avem rațiunea de a dărui, de a pune credință și speranță, de a-i bucura pe cei din jur”. Așa cum o face el, pentru că există ceva aparte în Constantin Chiriac. El nu vede lucrurile în mod convențional. Foarte bun observator, Constantin Chiriac are o abilitate extraordinară de a analiza toate planurile unei situații – ceea ce îl ajută să supraviețuiască în circumstanțe care pot părea imposibile pentru cei din jurul său.

Nu a crezut niciodată că va dezvolta o Scenă Digitală. „Suntem totuși singurul teatru care a făcut asta. Trebuie gândit acum și aici cum facem ceva pentru publicul care este rațiunea noastră de a fi”.

Pe 6 ianuarie 1990, atunci când a plecat pe banii săi în Berlinul de EST să ajute teatrul din Sibiu a decis să pună temeliile Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) în România. „Mă duceam ca să putem să avem costume, decoruri, pentru că toate magaziile teatrului și atelierele au ars la Revoluție”. În 1993 a făcut prima ediție FITS. O ediție hibrid. Apropiații i-au spus „că este nebun pentru că garanta cu casa”.

„Festivalul a crescut ca Prâslea din poveste”, iar piața astăzi arată total altfel. „Festivalul de la Sibiu este imaginea în miniatură a evoluției tehnologiei de la FAX la Internet și VR și AR”. 

Anul trecut, el a primit un feedback extraordinar după FITS, 83 de milioane de participanți. Cât despre 2021, anul s-a tradus în 600 evenimente, fizice, online și hibrid.

„Sunt restricții, însă, acestea stimulează vrând – nevrând imaginația și ne pun în situația de a căuta soluții. A fost și este o perioadă grea, dar pe care o putem folosi să ne gândim cât de frumoasă este viața. Suntem o construcție împreună cu pământul, natura, universul, care ține de unicitatea fiecăruia. Suntem surse de inspirație dar și creatori”, crede el.

Se uită la lucruri nefăcute și le vede dintr-o perspectivă amplă. Așa a reușit să regândească totul și să lanseze Scena Digitală – sau noul FITS – singurul festival online de Artele Spectacolului din lume în 2020 și singurul de tip hibrid din lume în 2021. Anul trecut, Constantin Chiriac a reușit să aducă la FITS personalități de renume mondială din industria teatrală, precum Yoshi Oida – unul dintre cei mai importanți actori și regizori japonezi ai momentului, Israel Galvan – renumitul dansator și coregraf spaniol, Helmut Sturmer – scenograful de origine română, cunoscut la nivel international pentru forța impresionantă a artei sale, binecunoscutul actor și scriitor American, apărut în filme precum Dallas Buyers Club, Late Night sau The Changeling – Denis O’Hare. Iar listei i se adaugă și alte nume sonore: Charlotte Rampling – emblematica actriță a cinematografiei europene, câștigătoare a premiului Festivalului de Film de la Berlin și a Premiului Academiei Europene de Film pentru cea mai bună actriță, Akram Khan – unul dintre cei mai apreciați coregrafi ai momentului, Jan Lauwers – fondatorul Needcompany – cu care a creat spectacole experimentale, postdramatice, la limita dintre ficțiune și (auto)biografie sau Maria Pages – o dansatoare și coregrafă recunoscută la nivel internațional, care a contribuit la reafirmarea flamenco-ului pe scena actuală. Cu toții s-au aflat în august 2021, la FITS, în Sibiu.

Când îl descrie, Jonathan Mills, directorul Edinburgh International Culture Summit, îl asemuiește unui bucătar recunscut.

„Întotdeauna a fost o mare plăcere să guști din preparatele realizate de un bucătar recunoscut, căci mereu par mult mai bune decât ceea ce gătești singur acasă. De aceea, mă bucur să revin la Sibiu să mă înfrupt din preparatele extraordinare ale marelui meu prieten și bucătar festivalier, Constantin Chiriac, care gătește atât de bine.”

De-a lungul timpului, Constantin Chiriac a predat la 16 universități de pe mapamond, iar într-un singur an a avut 274 de zboruri cu tot cu drumurile către festivalurile care se petreceau în lume. De fiecare dată, el este invitat special, emerit. A călătorit mult când a fost președinte și membrul juriului Comisiei Europene pentru capitalele culturale.

„Teatrul este viață, iar viața teatrului nu este niciodată mai plină de bogăție decât într-un festival. Trăim mereu în temporal, în provizoriu, construim din nisip și amintirile noastre sunt ceilalți. Istoriile lor sunt istoriile noastre, iar amintirile lor sunt viața noastră. Ce plăcere să îi întâlnesc pe toți acești autori și regizori și să le descopăr spectacolele! Ce plăcere, totodată, să împărtășesc cu aceste tinere generații, atât de simpatice, plăcerea și entuziasmul nostru. Iubesc teatrul și iubesc Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu”, mărturisește Jean Guy Lecat, scenograf și arhitect

Încă din 2017, Constantin Chiriac a început să invite, la Festival, arhitecți prestigioși din toată lumea. De curând, a declarat că vrea să construiască un complex cultural întins pe 29.000 de mp, care să reunească teatrul, muzica și artele spectacolului. Din 2000 încearcă să construiască la Sibiu o clădire altfel. Un teatru cu 3 scene, cu 3 spatii de repetiții de aceeași dimensiune cu scenele din teatru, cu un centru de congrese si un institut de cercetare. „FITS este cea mai mare oportunitate pe care o poate avea o comunitate de a folosi imaginea si atmosfera de festival pentru a crea un context bun unor astfel de proiecte. Am invitat cele mai mari case de arhitectură, structuri de consultanță, lideri de instituții culturale și arhitecți importanți din întreaga lume. Acum avem studiul de prefezabilitate. Este un proiect complex și uriaș cu multe necunoscute încă. O investiție foarte mare, va presupune și atragerea unui investitor privat. Sibiul este unul dintre cele mai bune exemple din lume de cum se schimbă comunitatea printr-un proiect cultural. Marii arhitecți și directori de spații culturale, inclusiv ARUP vă pot vorbi mai multe despre forța acestui oraș și despre forța FITS.

„Pentru mine, căutarea artei în Sibiu este aventura de a găsi familia și toate marile bucurii ce pot reieși din relațiile între oameni. De exemplu, nu știam că, în România, voi descoperi o familie. O aventură prin lumea artelor spectacolului, plus pura îmbrățișare a valorilor umane. Vă mulțumesc pentru acceptarea noilor legături în lumea artelor spectacolului pe care le împărtășim reciproc în vederea realizării unui festival în comunitățile din care venim. Rămâneți cu toții în inima mea”, spune Joe Melillo, Consultant Artistic Internațional Columbia Artists Music LLC & Brooklyn Academy of Music.

„Lucrurile trebuie gândite în evoluția lor. Este important să mulțumim pentru tot ce am primit, pentru ce am dăruit și să înțelegem că nimic nu este întâmplător. Toate întâlnirile, tot ce am construit vin ca daruri divine, dar dacă înțelegem legile iubirii necondiționate de nimic”, conchide Constantin Chiriac.

După studiile în Filosofie, Bianca Dobrescu intră în presa economică. Mai întâi lucrează la ziarul Bursa, pe urmă la Business Cover, Forbes, Capital, Leaders Reunited, Adevărul și ulterior în cadrul revistei NewMoney. Pe LeadersTalk.ro acoperă subiecte legate de lumea antreprenorială. bianca[@]leaderstalk.ro

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

#ArtsTalk

La Folk comanda: Festivalul Trivale Fest!

Published

on

Finalul de octombrie se întâmplă inspirat și muzical la Pitești, unde, Trivale Fest a contribuit la culoarea culturală a acestui final de an. Într-un oraș de provincie așezat în vecinătatea capitalei, care din punct de vedere cultural vine cu oferte de nerefuzat, se întâmplă evenimente care însă îi fac concurență. 

Festivalul Național de Muzică Folk „Trivale Fest” a marcat a șasea ediție, ajungând la o evoluție neașteptată din punct de vedere al cererii de a exista pentru tinerii pasionați de interpretare și compoziție a ceea ce înseamnă pentru fiecare, folk-ul din noi. Într-un format simplu și eficient dar suficient de elocvent, organizatorii, Centrul Cultural Pitești- creatorul festivalului, au stabilit două secțiuni: prima secțiune, pentru artiștii cu vârsta cuprinsă între 10-18 ani, în care vor prezenta două piese din repertoriul soliștilor consacrați sau din compoziții proprii; a doua secțiune, pentru folk-iștii cu vârsta cuprinsă între 18-45 ani pentru care inspirația tematică va consta în două piese din compoziții proprii.

Cu fiecare an, numărul participanților este îmbucurător mai mare, ținând cont de evoluția socială care alterează prin facilități cotidiene dorința de creație și visarea către idealurile și frumosul unor generații cu mulți ani în spate. Povestea acestui festival stă sub însemnul artistic al cantautorului Tiberiu Hărăguş, un poet acustic care a înființat și Grupul Folk P620, în traducere: Pitești- aniversarea celor 620 de ani de la atestarea documentară din 2008. 

Evenimentul din acest an l-a avut ca om de punere în scenă pe jurnalistul Constantin Pașol (Antena Satelor), o prezență intelectuală și o calitate umană incontestabilă, care a ținut activ publicul pasionat și înarmat cu răbdare, în sala aproape plină a Filarmonicii Pitești, instituție care a găzduit desfășurarea actului artistic al iubitorilor de folk. Cei zece finalisți ai festivalului, selecționați dintre participanții înscriși corespunzător în concurs, au încălzit atmosfera în așteptarea recitalurilor artiștilor consacrați: Grupul Folk piteștean P620 a prelungit emoțiile concurenților, muzica lor fiind interpusă între prestațiile acestora și festivitatea de premiere, acordând astfel răgaz pentru dezbaterea juriului, prezidat de către profesorul universitar Gheorghiță Stroe, decanul Facultății de Muzică a Universității din Pitești, căruia i s-au alăturat profesorul Valentin Sprâncenea de la liceul vocațional Dinu Lipatti din Pitești și directorul artistic al festivalului, chitaristul Andrei Bulf, succesorul muzicianului Tiberiu Hărăguș, după trecerea în neființă a acestuia.

Festivalul deși novice în sfera folk a reunit deja pe scenă în recitaluri, pe acei „axis mundi” ai genului la noi în țară, dintre care Mircea Vintilă, Mircea Baniciu, Vasile Șeicaru, Victor Socaciu, Florin Chilian, Emeric Imre, Ducu Bertzi, Ada Milea și Bobo, Nicu Alifantis & Zan, Tzurlă & Amfiteatru 13`.

Ion Marinescu-Tzurlă, om de radio cu antecedente muzicale pertinente, a adus zâmbete publicului, a vibrat tomnatic dar senin și totodată s-a bucurat pe sine prin aplauzele și încântarea publicului.

Recitalul târziu și mult așteptat al serii a fost al combinației de alchimie muzicală Nicu Alifantis & Zan, despre care vă pot spune că s-a prelungit peste o oră, deoarece publicul piteștean, consumator, cunoscător și educat prin manifestul armonic al folk-ului a cerut prin aplauze nesfârșite piesă după piesă. „ În zeci de ani de scenă, concerte, turnee, din săli de cenaclu până în festivaluri mari din țară, când deja cred că am atins demult apogeul publicului, constat nesperat că pot fi surprins de impactul pe care îl poate avea un fenomen numit folk, așa cum a fost astă aseară, aici!”, mi-a mărturisit printre altele după concert, Nicu Alifantis. Simbioza artistică dintre el și membrii trupei s-a stabilizat în peste 25 de ani de armonizat versuri, clape, corzi într-o creație neconvențională la vremea ei care astăzi întâlnește respectul și recunoștința auditoriului pe care l-au inspirat!

Aurora Oprea & Nicu Alifantis

Promovarea muzicii folk este un bastion cultural, o făclie a generațiilor din urmă care arde prin suflul tinereții care o întreține vie în simțire și în care se vor oglindi generații viitoare, actualitatea spirituală pe care o promovează fiind perpetuă și autentică cu fiecare acord, cu fiecare vers. 

Folkul: muzica poeților, poeții care și-au regăsit versurile pe corzile de chitară și chitariștii care fremătau de dor de libertate a unui cuget glăsuit.

Continue Reading

#ArtsTalk

Pe strune de vioară o poveste de odinioară

Published

on

Odată cu toamna s-a așternut nostalgia peste București, iar pe noi, cei prezenți în sala mare a teatrului Odeon ne-a purtat în visare spre ,,POVESTE DIN BUCUREȘTIUL DE ODINIOARĂ”. Deși nu este la prima reprezentație, spectacolul a îmbrăcat forma sa desăvârșită duminică, într-o seară de 18 septembrie în care protagoniștii și demiurgii acestui roman sonor cu iz de descântec și parfum de liniște a timpului parcă înghețat în partiturile instrumentiștilor, actrița Miruna Ionescu și violonistul Valentin Albeșteanu au deschis o poartă prin care am trăit preț de două ore rafinamentul, pasiunea și intriga unui oraș ideal. Orașul care geme de cultură, hrănită de iubirile ce se nășteau sub clarul ei poetic, o forfotă așezată a celor ce erau parte din ceea ce a devenit azi, povestea cântată de Miruna și Valentin, împreună cu Taraful de Oraș și Bon Ton orchestra condusă de atemporalul dirijor Tiberiu Dragoș Oprea, asezați la adăpostul creativ al scenografei de teatru și film, doamna Maria Miu, talentul și viziunea căreia au fost recompensate prin Premiul UNITER pentru întreaga carieră.

Povestea din spatele poveștii derulate pe scenă, este una de o importanță covârșitoare pentru păstrarea unui patrimoniu imaterial inestimabil al culturii muzicale ușoare românești din perioada interbelică, întregul spectacol fiind un omagiu și o readucere la viață a creațiilor compuse de Ion Vasilescu (,,Habar n-ai tu”, ,,Mi-am pus busuioc în păr”), Nicolae Kirculescu (,,Așa începe dragostea”, ,,Violete pentru fete”, ,,Coșarul”), Elly Roman (,,Nu mai plânge, baby”), Gherase Dendrino, dar și alte partituri celebre semnate de Grigoraș Dinicu, Georges Boulanger, Fritz Kreisler, aranjate în caracterul evenimentului de unul dintre cei mai inspirați orchestratori, Ioan Dobrinescu.

În foaierul teatrului, publicul a pășit în atmosfera unui timp suspendat în paginile partiturilor expuse, unele în original ale creațiilor pe care artiștii le-au interpretat și care vor face parte din Biblioteca Digitală a Muzicii Ușoare Românești, un demers sufletesc și intelectual al celor doi artiști care se concretizează prin acest proiect de salvare, păstrare și redăruit românului care tresaltă în simțire la auzul acordurilor pe care le are imprimate în AND-ul cultural colectiv.

O ținută artistic ireproșabilă a instrumentiștilor care fac parte din Bon Ton orchestra au adus Tarafului de Oraș culoarea și profunzimea care au întregit interpretarea Mirunei și a lui Valentin, aceștia completându-și trăirile și împletind vocea caldă a Mirunei cu strunele pătimașe ale lui Valentin într-o vibrație cu o încărcătură emoțională care multora dintre noi au pus lacrimi în ochi, zâmbet pe chip și o bucurie lăuntrică greu de exprimat.

Invitatul serii în acest concept autentic a fost tenorul Alin Stoica care prin interpretarea Sărmane Lăutar a concentrat laitmotivul și universul muzical al fiecărui artist care ajunge să-și ofteze apusul epocii din care-și trage seva.

„Dragi mi-s cântecele mele”, bis-ul și totodată rezumatul întregului spectacol a fost interpretat de Miruna și de întreg corpul artistic în timp ce sala neîncăpătoare aplauda în picioare povestea spusă și cântată a unui București de altă dată.

Și ca orice poveste care este dusă mai departe, spectacolul se va relua încălzind inimile auditoriului la final de noiembrie tot în sala teatrului Odeon, și totodată va ajunge în fiecare colț al țării unde se va vrea spusă.

Aurora, alături de dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea

*Și în taină, ca trăire personală a artei în complexitatea, intimitatea și plenitudinea ei, amintirile sunt singurul paradis de unde nu putem fi izgoniți!

Continue Reading

#ArtsTalk

O poveste care se cerea spusă: Mihai Viteazul al Mihaelei Mihai

Published

on

Aceste rânduri sunt doar preambulul unei istorii ce leagă nădejdile viitorului de înfăptuirile trecutului în viziunea celei care s-a lăsat purtată de un act creator plin de curaj și asumat (cel mai probabil decât creația însăși), un documentar cu iz poetic și uz istoric născut din determinarea de a nu renunța la chemarea ei lăuntrică: Mihaela Mihai, regizorul documentarului MIHAI VITEAZUL: Prințul intrat în legenda Europei.

„Am pornit la drum cu acest film cunoscand acel loc, Drăgoești. Am avut convingerea mereu că acolo este un loc special. Și ceva, cumva mă făcea parcă să mă apropii mai mult de acest subiect. Erau legende, erau cărți, erau oameni pe care i- am întâlnit și totul se lega parcă de la sine. Într- o zi, ziua Sfintei Maria, am avut prima discuție oficială despre acest film. Peste câteva luni aveam să aflu că în acea zi era și ziua lui Denis Ștefan, care joacă rolul Domnitorului. Și că Denis este stângaci, la fel ca Mihai Viteazul. Și că a urmat liceul “Mihai Viteazul”. Au fost multe zile sfinte în care au fost luate decizii importante pentru film. Așa a fost să fie. Nu am plănuit aceste lucruri”, mărturisește pentru LeadersTalk.ro Mihaela Mihai.

Ecranizarea are menirea de a pune preț pe latura divină a omului ce-și caută liniștea în răspunsuri suspendate între cer și meleagurile pe care le-a întregit în ființă, urmând o incursiune spirituală în timp a celui ce a fost și va dăinui ca prim domn întemeietor de Românie: Mihai Viteazul.

Mihaela Mihai este un cufăr cu vise ce au căpătat contur la întâlnirea cu oamenii desăvârșiți pe care ea trebuia să îi întâlnească și să dea glas poveștii cu frământări istorice: doamna Maia Morgenstern, Denis Ștefan, Nicodim Ungureanu. Acest documentar este o simbioză aproape perfectă a declarațiilor istoricilor intervievați și scenariul Mihaelei în care Denis îl întruchipează pe Mihai Viteazul, Maia este Teodora (Tudora)- mama lui Mihai, Nicodim- preotul, iar însăși Mihaela este Stanca, domnița lui Mihai. În film, alături de actorii consacrați apar și actori neprofesioniști dar cu o încărcătură emoțională care a adus acel plus de autenticitate, toți cei implicați având numitorul comun al dorului de națiune pe care domnitorul l-a lăsat moștenire scrisă, creația Mihaelei bazându-se și pe Cronica lui Mihai Viteazul, scrisă la Nürenberg în 1601 și descoperită în zidul unei biserici din România de către Vasile Oltean, teologul care a descoperit nu doar manuscrisul rar despre Mihai Viteazul dar și obiecte aparținând Domnitorului.

Denis Ștefan

 „Cristian Mungiu spunea zilele trecute la lansarea filmului domniei sale la Festivalul de la Cannes, că Cinematografia are misiunea deosebită de a uni oameni! Am simțit și eu acest lucru și am avut prilejul ca oameni extraordinari să se alăture proiectului și să spuna: Da! Începând cu Maia Morgenstern și Denis Ștefan care au acceptat să facă parte din distribuția acestui film.” 

Maia Morgenstern

Mihaela Mihai are un parcurs artistic impresionant atât ca actor cât și ca regizor. A studiat la Universitatea de Film, Teatru și Televiziune, avându-i profesori pe regizorii de film Geo Saizescu, Tudor Mărăscu, Alexandru Croitoru și actorii Ion Lucian, Eusebiu Ștefănescu, Ștefan Radof, Victor Radovici. În urma obținerii unei burse, a beneficiat de un stagiu de actorie în Glasgow, Scoția și un stagiu de musicalFacultatea de Teatru, Guildford, Anglia. Are o experiență în televiziune de peste 10 ani fiind prezentator, realizator și redactor. Este și Fondatorul  primului Teatru Independent din judetul Vâlcea, iar întâlnirea ei cu Denis Ștefan a fost în ecranizarea “Păcală se întoarce”. Dedicarea și implicarea profesională i-au fost recunoscute prin Premiul de interpretare pentru rol principal feminin– la Festivalul Internațional de Teatru, Korca. A jucat în roluri precum Corrie- Desculț în parc, Ilonko- Păcală se întoarce, Regina Maria- în Crai Nou, Egipteanca- Brâncuși/ Sărutul, Varia- Livada de Vișini, în regia lui Silviu Purcărete și în alte viziuni regizorale ale lui Geo Saizescu, Bogdan Drăgan sau Horațiu Mihaiu. Numărul reprezentațiilor internaționale în festivaluri de teatru este chiar mai mare decât a celor pe scenele naționale: Bogota- Columbia, Roma- Italia, Sankt Petersburg- Rusia, Brno- Cehia, Coup de Chauffe a Cognac; Suene Nationale Bayonne; Teatrul Europa Seyne-Sur-Mer, Franța, Fraiburger Theater Festival Freiburg; Donau Fest Ulm, Germania, Skampa Festival Korca, Albania, Eastwood Theatre, Glasgow iar completarea acestora vine pentru publicul român căruia acum Mihaela i-a dăruit o parte din crezul ei creator.

Aurora Oprea, Analia Selis, Mihaela Mihai

Mihaela își aduce voievodul în timp, călătorind alături de soția sa- domnița Stanca descoperind, teribil de înduioșat, noua lume. Spiritul lui Mihai retrăiște, din locul nașterii sale, destinul incredibil al Domnitorului care a cucerit încrederea conducatorilor Europei în epoca sa, un destin tragic și frumos, cu o pecete voievodală peste timp, o poveste incredibilă despre puterea credinței, diplomația cu care Mihai Viteazul trece dincolo de intrigi.

 Acţiunea filmului se petrece în România. Filmările au avut loc în perioada martie- septembrie 2021 aproape integral în locurile în care Mihai Viteazul și-a urmat drumul spre a-i uni pe români (Drăgoești, Biserica Sfânta Cuvioasa Parascheva-Vâlcea, Prima Școală Românească- Brașov,  Curtea Domnească a lui Mihai Viteazul- Târgoviște).

”Când am scris scenariul am scris o secvență în care ningea. Când am filmat, în prima zi, a fost un frig infernal. În a doua zi, o zi extrem de caldă. Nici gând de zăpadă! Dar…în ziua în care s- a filmat secvența de iarnă, fix în acea dimineață, la ora 6.00 a început să ningă, așa cum scrisesem în urmă cu doi ani în scenariu. Cred că aceste lucruri s- au întâmplat pentru că acest film, cumva, voia să fie, să existe! A fost greu să duc la bun sfârșit acest film, încă mai este…”

Mihaela Mihai este o ambasadoare a sustenabilității spirituale și pentru a crea acest documentar care să vorbească mai ușor prezentului și să atingă intelectual și sufletește generațiile contemporane a făcut uz de credință în numele istoriei, și prin condeiul meu vă invită să gustați un strop de curaj și demnitate fiind prezenți la proiecțiile documentarului care vor avea ulterior sesiuni Q&A cu o parte dintre cei implicați în concretizarea scenariului. 

„Recent am avut onoarea să o cunosc pe doamna Mirela Vasilescu, fiica poetului Nichita Stănescu. Pe care îl vom regăsi, prin câteva din cuvintele sale, în film. Despre toți acești oameni deosebiți vom afla mai multe cu prilejul premierei, la care vă așteptăm în luna iulie!” 

Lansarea oficială a filmului care va avea loc la începutul lunii iulie la Cinema Europa, urmând apoi un turneu național îmi va permite să detaliez povestea nespusă din spatele poveștii lui Mihai Vitezul: Prințul intrat în legenda Europei. 

„Premiera va avea loc pe 7 iulie, la o zi după ce în urmă cu 422 de ani, pe 6 iulie 1600, Mihai Viteazul se intitulează „domn al Munteniei, Ardealului şi toată Ţara Moldovei”, confirmând documentar prima unire politică a celor trei ţări româneşti. Nu am stabilit să fie așa. Așa s-a întâmplat! O nouă coincidență a acestui film.” – mărturii care-mi permit să înțeleg că acest film documentar-dramă este creația adusă la concretizare prin concursul coincidențelor divine!

*prispa mea sufletească își deschide astfel cufărul pentru a adăposti prima imagine din pelicula unui lungmetraj din obârșiile românești ale timpului…

Sursă foto: Arhivă personală Mihaela Mihai

Continue Reading

Trending