Connect with us

#Pathfinders

Grégoire Vigroux, cofondator bonapp.eco: Nu banii ar trebui să te motiveze să-ți începi propriul business, ci dorința de a schimba ceva

Published

on

Este cunoscut atât drept „francezul îndrăgostit iremediabil de România”, cât și „unul dintre cei mai prolifici investitori străini din țară”. Vorbim desigur despre Grégoire Vigroux – antreprenor, business angel și promotor activ al țării noastre și al mediului nostru de business.

S-a născut și a crescut la Paris. A lucrat în Los Angeles și New York ca stagiar în timpul studiilor, dar spre deosebire de unii dintre colegii săi de la Business School și MBA, care au decis să meargă să lucreze la o multinațională la Paris sau să-și lanseze startup-ul la Londra sau Silicon Valley, el a ales să devină antreprenor în București.

„Locuiesc în România din 2006. M-am mutat în această țară să devin antreprenor. Și știi ce? Această alegere a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodată! Nici măcar nu mi-a trecut prin cap să părăsesc România. Viața mea este în România. Iubesc țara și iubesc oamenii. Aproape toate afacerile mele sunt aici pentru că eu cred în România. Știu că țara are un viitor strălucit. Nu am plecat niciodată și probabil că tot aici mă voi retrage la pensie”, spune Grégoire Vigroux pentru LeadersTalk.ro.

Afacerea sa cea mai mare (și mai de succes) este CallPoint New Europe, numită acum TELUS International Europe. Compania, pe care a cofondat-o în 2007 și pentru care activează în continuare ca administrator și membru al consiliului de administrație, este una dintre cele mai mari companii de outsourcing din regiune și are în prezent 5.000 de oameni în echipă.

De asemenea, în iulie 2020, la doar 14 luni de la lansare, a vândut startup-ul românesc Fenix către Recommerce Group, unul dintre liderii europeni în cumpărarea și vânzarea de smartphone-uri recondiționate, la un preț 50% mai ieftin decât cel al smartphone-urilor noi în magazine. A fost cel mai rapid exit de până atunci pentru un startup românesc. 

Filosofia după care își ghidează toate deciziile de business („nu banii sunt ceea ce ar trebui să te motiveze să-ți începi propriul business, ci dorința de a schimba ceva”) a stat și la baza celei mai noi aventuri în antreprenoriatul autohton. Este vorba despre bonapp.eco, o aplicație care are ca scop combaterea risipei alimentare. 

Investiția inițială a fost de 100.000 de euro, dar după două luni de la lansare a mai obținut o rundă de finanțare de la un grup de investitori în valoare de 800.000 de euro – acești bani vor fi folosiți pentru extinderea în alte orașe din România, precum și în restul țărilor din regiune. Grégoire Vigroux ne oferă mai multe detalii despre acest proiect în interviul de mai jos.

Cum ați decis să investiți și să realizați o aplicație pentru combaterea risipei alimentare? Ce date despre risipa alimentară în România v-au convis? Aveți vreo istorisire personală legată de aruncarea inutilă a mâncării?

Grégoire Vigroux: În lume se irosește anual 40% din cantitatea totală de alimente, conform World Wildlife Fund. Numai risipa de alimente este cauza pentru 10% din emisiile de gaze cu efect de seră, la nivel mondial. 

La fel este cazul și în România. În medie, un român aruncă 16 kg de mancare pe lună (sursa: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România), în condițiile în care consumatorii români își alocă aproape 40% din buget pentru alimente și băuturi! 

bonapp.eco transformă aceste provocări de mediu, economice și sociale într-o oportunitate de afaceri durabilă, în beneficiul tuturor. Ne-am dorit,  pe lângă lansarea unui startup de succes, să avem și un impact social și pozitiv asupra mediului.

Cred că antreprenorii au un rol tot mai mare de jucat în modelarea unei lumi pline de sens. Succesul nostru trebuie să vină cu responsabilitate. Profituri cu scop. Creștere cu progres. Prosperitate prin filantropie.

Efectiv, cum ajută aplicația la combaterea risipei alimentare? Respectiv, cum ajută utilizatorii să mănânce mai ieftin?

Grégoire Vigroux: Aplicația le permite utilizatorilor să intre în contact cu furnizori şi comercianţi care au alimente cu dată de expirare mai rapidă sau care nu s-au vândut în ziua respectivă conform estimărilor – de aici și motivul pentru care produsele pot fi achiziţionate la preţuri mai mici cu 40% – 80%.

Alimentele sunt achiziționate cu cardul, direct din aplicație, dintr-o rețea de 80 de afaceri afiliate din București. Printre primii parteneri care s-au alăturat rețelei bonapp.eco din București se numără Accor, Cora, foodpanda, PENNY România, Starbucks și Up (anterior denumită Chèque- Déjeuner).

Pe măsură ce ne vom extinde rețeaua de parteneri, ofertele vor fi mai variate și, mai ales, mai accesibile, ținând cont de faptul că aplicația nu include livrare. Încurajăm consumul de proximitate, adică mai puțin timp petrecut în trafic, mai puțină poluare, și bineînțeles costuri mai mici pentru ambele părți. 

Care a fost investiția inițială în această aplicație? Ce date relevante (financiare, număr de utilizatori etc.) ne puteți oferi despre aplicație și ce planuri de investiții și extindere aveți pe viitor pentru bonapp.eco?

Grégoire Vigroux: Investiţia noastră iniţială se ridică la 100.000 euro. Am fost plăcut surprinși să pornim într-un ritm accelerat încă de la început, cu un număr mic de parteneri. Aplicația a fost descărcată de peste 10.000 de utilizatori deja, iar până în prezent au fost ”salvate” aproape 1.000 de pachete. La un preț mediu de 25 lei/pachet, asta înseamnă că utilizatorii au economisit peste 22.500 lei.

Pe lângă asta, suntem întrebați deseori când vor apărea ofertele și în alte zone ale orașului sau ale țării – vom ajunge și acolo! Ne bucură nespus că există interes. Lansarea în alte orașe din România este planificată pentru primul trimestru din 2022, în timp ce extinderea în alte țări din regiune va începe în cel de-al doilea trimestru al acestui an.

Pentru dezvoltarea națională, sunt vizate pentru implementare Cluj, Timișoara și Iași, iar pe plan interna­țional sunt evaluate în prezent piețele din Bulgaria, Ungaria și Grecia. Estimăm că aplicația are un potențial de piață de cinci milioane de utilizatori numai în România. Obiectivul companiei este să aibă 5.000 de parteneri și să salveze de la risipă 30 de milioane de pachete cu produse până în 2023.

Ce poate face fiecare dintre noi pentru a risipi mai puțin mâncarea? Dar statul? Dar comercianții? Dar alți actori implicați? 

Grégoire Vigroux: La nivel individual, trebuie să fim mai conștienți de nevoile noastre de consum: să cumpărăm mai des și în cantități mai mici, ideal pentru 2-3 zile. Comercianții ar trebui, pe cât posibil, să încurajeze vânzarea surplusului, oferind discounturi care să motiveze consumatorul să aleagă mai des aceste produse.

Cât despre stat, legea actuală privind diminuarea risipei alimentare a fost adoptată în România în 2016, actul normativ reglementând în special cum ar trebui să procedeze operatorii economici astfel încât alimentele să nu ajungă la gunoi. E nevoie însă de conștientizare permanentă. De exemplu, ne bucurăm de faptul că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România a lansat recent o campanie publică împotriva risipei alimentare, care include clipul acesta:

O colaborare mai strânsă între toți acești jucători ar avea efecte mult mai semnificative asupra problemei per ansamblu.

Ce i-ați spune cuiva ca să îl/o convingeți că e cazul să limiteze drastic risipa alimentară? Pe de altă parte, cum ați încerca să convingeți autoritățile? Apropo, ați discutat cu factori de decizie despre risipa alimentară?

Grégoire Vigroux: Cel mai ușor ar fi să-și calculeze singuri săptămânal valoarea alimentelor cumpărate și neconsumate, respectiv aruncate. 

Suntem în permanență în legătură cu autoritățile, îndeosebi pentru a înțelege aspectele care țin de legea actuală a risipei, precum și de îmbunătățirile necesare. 

Până în 2030, conform directivelor UE, risipa alimentară trebuie diminuată cu 50% la nivelul fiecărei țări. Astfel, nevoia de a acționa ACUM este una reală și noi ne dorim sa contribuim la procesul de conștientizare pentru consumatori, dar și pentru entitățile economice.

Munciți și investiți de câțiva ani buni în România. Ce v-a surprins cel mai mult la început la țara noastră și la noi, ca popor? Dar acum – cum i-ați descrie pe români din punct de vedere al eticii muncii? O scurtă analiză SWOT.

Grégoire Vigroux: Ca francez, lucrez foarte bine cu românii. Proximitatea culturală dintre francezi și români este semnificativă, ceea ce ne ajută să ne înțelegem și să lucrăm foarte bine împreună. 

România este percepută, în mod just, drept o țară în care societățile franceze se pot „implanta” cu ușurință – și destul de firesc. Țara constituie adesea un fel de prim bastion pentru societăți franceze dornice să se extindă ulterior în alte țări din regiune. Așadar, prezența companiilor franceze, medii și mari, este puternică în România. 

Cunoscută din punct de vedere istoric ca o „insulă a latinității într-un ocean slav”, România a devenit și „o insulă a stabilității într-un ocean digital”. După cum le spun mereu celor care nu cunosc România: Uită de Dracula. Uită de Ceaușescu. Uită de căruțele trase de cai! România este o țară modernă, plină de oameni talentați și oportunități de afaceri nebănuite.

Țara îmbrățișează cu totul tehnologia și digitalizarea. România are mai mulți ingineri IT pe cap de locuitor decât SUA, China sau chiar India. 

De asemenea, adaptabilitatea și cultura multilingvă a României sunt un factor important în dezvoltarea afacerilor. România este o țară care strălucește cu adevărat datorită deschiderii sale culturale și a unui număr mare de indivizi multilingvi.

Aceste fapte sunt foarte încurajatoare pentru toți cei care, la fel ca mine, cred în dezvoltarea României și cred că această țară are un viitor strălucit pentru a crește startup-urile locale de tehnologie.

Prezența locală a centrelor de dezvoltare și servicii partajate, precum Amazon, Microsoft, IBM, HP, Oracle și TELUS International, și apariția jucătorilor din domeniul tehnologiei din România (cum ar fi Bitdefender și UiPath) abia încep să dezvăluie talentul și potențialul IT al României. Iar numărul românilor care îmbrățișează o carieră antreprenorială este din ce în ce mai mare. 

În România există un fenomen care se numește „efectul Daniel Dines”. Numeroși români își spun că dacă un concetățean a reușit să construiască UiPath, un start-up bucureștean evaluat la 40 de miliarde de dolari, atunci de ce nu ar putea și ei? La fel cum reușita sportivă a Simonei Halep îi motivează pe părinții români să înscrie copiii la tenis, în speranța de a face din aceștia campioni, mulți dintre tinerii români informaticieni îi calcă pe urme lui Daniel Dines, deoarece au găsit în acesta un model de urmat. 

România dispune de numeroase atuuri pentru a deveni un lider la nivel european în domeniul digital. Cu toate acestea, României îi rămâne o singură provocare de depășit: aceea de a dezvolta oameni calificați în vânzări. Absența formărilor din România de tipul școlilor de comerț și MBA-urilor, așa cum există în alte părți ale Europei, frânează dezvoltarea start-up-urilor românești bazându-se pe echipe de co-fondatori cu profiluri complementare.

În opinia mea, un startup tehnologic are șanse mai mari de reușită dacă se bazează pe combinația dintre un asociat cu profil tehnic și un asociat format cum se cuvinte în domeniile dezvoltării comerciale și comunicării, capabil să convingă clienții și investitorii deopotrivă. 

Din păcate, această a doua categorie de profiluri (de nivel înalt) este rarisimă în România. 

Cum evaluați climatul economic și investițional din România, în acest an, în contextul pandemiei și al volatilității pe plan socio-politic? 

Grégoire Vigroux: Din păcate, mă aștept la niveluri ridicate ale inflației în România și în toată Uniunea Europeană în acest an. Unul dintre motoarele din spatele lansării bonapp.eco este fix acest context inflaționist viitor, care îi va împinge pe români să facă economii la alimente. Tocmai de aceea, bonapp.eco este aici pentru a-i ajuta.

Care sunt principiile de leadership după care vă ghidați atunci când conduceți o echipă?

Cele mai valoroase trei lecții de carieră pe care le-am învățat sunt:

Fii smerit și înconjoară-te mereu de oameni care sunt mai deștepți decât tine. Dacă ești cea mai inteligentă persoană din cameră, ești în camera greșită.

Fii amabil cu oamenii. Tratează-ți partenerii, membrii echipei, furnizorii și clienții frumos, corect și cu respect. Mereu. Să-ți pese de oameni presupune, de asemenea, să dai înapoi celor aflați în nevoie, prin CSR (Corporate Social Responsibility).

Valorile și cultura companiei sunt mai importante decât veniturile și creșterea afacerii. Adevăratul succes al vieții noastre nu va fi niciodată măsurat în venituri. Adevărata măsură pentru succes este binele social și de mediu pe care îl facem.

Mă bucur să văd creșterea interesului pentru mediu în rândul antreprenorilor, ca niciodată înainte. Am încredere că suntem în pragul unei revoluții verzi, în care fondatorii responsabili fac un pas pentru a contribui la transformarea lumii într-un loc mai bun și mai verde.

Cine v-a inspirat cel mai mult – și în ce sens – ca să fiți liderul care sunteți astăzi?

Grégoire Vigroux: Persoana pe care o admir cel mai mult nu a fost om de afaceri, ci om de știință. Este vorba de Stephen Hawking. Cosmologul englez, autor și profesor la Universitatea din Cambridge, are admirația mea profundă. Cărțile și capacitatea lui de a explica universul în cuvinte simple mă fascinează.

Mai mult decât atât, sunt impresionat de înțelepciunea și curajul lui, având în vedere provocările extreme de viață prin care a trecut.

În 1962, Stephen Hawking a fost diagnosticat cu o boală neurodegenerativă fatală, care a dus la moartea neuronilor motori din creier și măduva spinării. Medicii i-au dat doar câțiva ani, dar a reușit să trăiască până în 2018.

În ciuda acestei boli groaznice și a provocărilor fizice care l-au paralizat aproape în întregime timp de 50 de ani, Stephen Hawking a continuat să împărtășească lumii cunoștințele și pasiunea lui despre univers. A păstrat întotdeauna un optimism remarcabil și o dragoste profundă pentru viață.

Ce doriți să adăugați și nu v-am întrebat?

Grégoire Vigroux: Ceea ce le spun mereu și tinerilor antreprenori: Nu banii sunt ceea ce ar trebui să te motiveze să-ți începi propriul business, ci dorința de a schimba ceva.

De peste 10 ani, Constantin Pescaru scrie despre business și economie. Cel mai mult îi place să descopere poveștile antreprenoriale. Fire curioasă, Constantin este interesat de modul în care antreprenorii de succes iau decizii, acționează, în care își dezvoltă și mențin relația cu echipele pe care le au. Pe LeadersTalk.ro acoperă subiecte legate de lumea antreprenorială și de leadership.

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

#Pathfinders

Cătălin Priscorniță, CEO Blitz: Antreprenoriatul în România se află în continuă dezvoltare, în special pe segment internațional

Published

on

Cătălin Priscorniță este CEO și fondator Blitz, o companie antreprenorială în imobiliare din Cluj Napoca cu afaceri de circa 5 milioane de euro în 2021. Până la finele anului 2022, acesta estimează o creștere a businessului la 12-13 milioane de euro.

Cătălin a făcut primii pași în imobiliare pe când era în primul an de facultate. „S-a simțit ca peștele în apă” și a știut că e domeniul în care se vede în viitor, având impact major în viața oamenilor. „Practic, cumpărarea unei case schimbă destinul oricui. Iar agenția imobiliară e acolo să dea o mână de ajutor la schimbare”. Așa a înțeles că trebuie investit mult în educație, ceea ce nu se întâmpla în compania în care lucra. În plus, managementul nu era strălucit, așa că în criza din 2008-2009, firma s-a închis. Acela a fost momentul în care Cătălin a decis să își înființeze propria agenție. A investit crica 20.000 de euro și a cheltuit banii din prima lună, plătin în avans pe 6 luni chiria spațiului, furnizorii de servicii și echipamente necesare. „Compania pe care o conduc, Blitz -companie imobiliară, a fost, acum 12 ani, un SRL într-o faza de setup-startup cu un angajat. Astăzi suntem aproximativ 400 de oameni implicați în proiect, cu birouri în multe orașe din România”.

Businessul său a crescut an de an, fiind în prezent unul dintre principalii jucători din Cluj-Napoca și din Transilvania, având în 2020 peste 2.5 milioane de euro cifră de afaceri, și peste 150 de angajați și colaboratori, care au realizat peste 1000 de tranzacții totalizând mai mult de 65 milioane euro.

În 2020, Cătălin Priscorniță a primit premiul „Leadership-ul anului în imobiliare”, iar în 2021 a fost desemnat ”Antreprenorului anului” în cadrul Galei Profesioniștilor în Imobiliare. La același eveniment, Blitz a câștigat distincțiile “Agenția anului 2020”și “Brandul anului 2020”.

În opinia sa, să crezi cu toata ființa ta că poți să realizezi ceea ce îți propui, indiferent cât de greu și anevoios este drumul – este secretul unei cariere de succes.

„Cu orice provocare întâmpinată pe drum să devii și mai rezilient. Să vezi în orice eșec o oportunitate de creștere și de învățare. Astfel nu vei ajunge niciodată să regreți ce-ai pierdut”, mărturisește Cătălin Priscorniță.

Dacă-i ceri să-și descrie traseul profesional îți va spune că, văzut la microscop „a fost un zig-zag continuu, văzut mai puțin de sus, o creștere constantă și agresivă. Întotodeauna am reușit să fac lucruri nespecifice vârstei mele”.

În primii ani de antreprenoriat, când corpul nu da niciun semn de oboseală, este foarte greu să te oprești din muncă, recunoaște antreprenorul. „Îmi aduc aminte că eu în primii ani am muncit șapte zile pe săptămâna, 14 ore/zi. Cu mintea de acum nu aș mai face la fel. După câțiva ani, când încep să apară și alte priorități în viață, lucrurile se mai echilibrează natural”, explică el.

La ora actuală, „industria imobiliară nu are legislație imobiliară. Este foarte important să existe o lege a agentului imobiliar. Lucrăm la asta în prezent. Cred că o normare a industriei ar fi benefică la nivel de consumatori de imobiliare, ar avea un impact mare și ar aduce o însănătoșire perceptuală asupra jucătorilor din piață”, continuă antreprenorul.

În opinia sa, antreprenoriatul în România se află în continuă dezvoltare, în special pe segment internațional. „Reziliența, capacitatea de adaptare, dispoziția la efort, inteligență, sunt câteva dintre criteriile antreprenorilor români ce pot dezvoltă atât în țară, dar și în exterior modele de business scalabile și funcționale sănătos”, explică el. Ce le lipsește, în schimb, antreprenorilor din România: este capacitatea de organizare, respectarea sistemelor, proceselor și procedurilor. Și, nu în ultimul rând, au multă grijă de “capra vecinului”, adaugă Cătălin Priscorniță.

Lecțiile lui Cătălin Priscorniță:

1. Indiferent ce se întâmplă, să nu te abați de la valorile în care crezi, de la misiunea și viziunea ta.

2. Când greșeșți în fața clientului, recunoaște, asumă-ți și suportă consecințele.

3. Nu există nu se poate. Există nu pot sau nu pot acum.

4. Creșterea în business și în carieră trebuie să meargă mâna-n mâna cu creșterea nivelului de smerenie. Când ego-ul preia controlul, este începutul sfârșitului.

5. Business-urile nu sunt o destinație, sunt o călătorie. Bucură-te de fiecare km parcurs. Muncește eficient și suficient, dar fă-ți timp de viață, familie, prieteni, vise.

Continue Reading

#ArtsTalk

O poveste care se cerea spusă: Mihai Viteazul al Mihaelei Mihai

Published

on

Aceste rânduri sunt doar preambulul unei istorii ce leagă nădejdile viitorului de înfăptuirile trecutului în viziunea celei care s-a lăsat purtată de un act creator plin de curaj și asumat (cel mai probabil decât creația însăși), un documentar cu iz poetic și uz istoric născut din determinarea de a nu renunța la chemarea ei lăuntrică: Mihaela Mihai, regizorul documentarului MIHAI VITEAZUL: Prințul intrat în legenda Europei.

„Am pornit la drum cu acest film cunoscand acel loc, Drăgoești. Am avut convingerea mereu că acolo este un loc special. Și ceva, cumva mă făcea parcă să mă apropii mai mult de acest subiect. Erau legende, erau cărți, erau oameni pe care i- am întâlnit și totul se lega parcă de la sine. Într- o zi, ziua Sfintei Maria, am avut prima discuție oficială despre acest film. Peste câteva luni aveam să aflu că în acea zi era și ziua lui Denis Ștefan, care joacă rolul Domnitorului. Și că Denis este stângaci, la fel ca Mihai Viteazul. Și că a urmat liceul “Mihai Viteazul”. Au fost multe zile sfinte în care au fost luate decizii importante pentru film. Așa a fost să fie. Nu am plănuit aceste lucruri”, mărturisește pentru LeadersTalk.ro Mihaela Mihai.

Ecranizarea are menirea de a pune preț pe latura divină a omului ce-și caută liniștea în răspunsuri suspendate între cer și meleagurile pe care le-a întregit în ființă, urmând o incursiune spirituală în timp a celui ce a fost și va dăinui ca prim domn întemeietor de Românie: Mihai Viteazul.

Mihaela Mihai este un cufăr cu vise ce au căpătat contur la întâlnirea cu oamenii desăvârșiți pe care ea trebuia să îi întâlnească și să dea glas poveștii cu frământări istorice: doamna Maia Morgenstern, Denis Ștefan, Nicodim Ungureanu. Acest documentar este o simbioză aproape perfectă a declarațiilor istoricilor intervievați și scenariul Mihaelei în care Denis îl întruchipează pe Mihai Viteazul, Maia este Teodora (Tudora)- mama lui Mihai, Nicodim- preotul, iar însăși Mihaela este Stanca, domnița lui Mihai. În film, alături de actorii consacrați apar și actori neprofesioniști dar cu o încărcătură emoțională care a adus acel plus de autenticitate, toți cei implicați având numitorul comun al dorului de națiune pe care domnitorul l-a lăsat moștenire scrisă, creația Mihaelei bazându-se și pe Cronica lui Mihai Viteazul, scrisă la Nürenberg în 1601 și descoperită în zidul unei biserici din România de către Vasile Oltean, teologul care a descoperit nu doar manuscrisul rar despre Mihai Viteazul dar și obiecte aparținând Domnitorului.

Denis Ștefan

 „Cristian Mungiu spunea zilele trecute la lansarea filmului domniei sale la Festivalul de la Cannes, că Cinematografia are misiunea deosebită de a uni oameni! Am simțit și eu acest lucru și am avut prilejul ca oameni extraordinari să se alăture proiectului și să spuna: Da! Începând cu Maia Morgenstern și Denis Ștefan care au acceptat să facă parte din distribuția acestui film.” 

Maia Morgenstern

Mihaela Mihai are un parcurs artistic impresionant atât ca actor cât și ca regizor. A studiat la Universitatea de Film, Teatru și Televiziune, avându-i profesori pe regizorii de film Geo Saizescu, Tudor Mărăscu, Alexandru Croitoru și actorii Ion Lucian, Eusebiu Ștefănescu, Ștefan Radof, Victor Radovici. În urma obținerii unei burse, a beneficiat de un stagiu de actorie în Glasgow, Scoția și un stagiu de musicalFacultatea de Teatru, Guildford, Anglia. Are o experiență în televiziune de peste 10 ani fiind prezentator, realizator și redactor. Este și Fondatorul  primului Teatru Independent din judetul Vâlcea, iar întâlnirea ei cu Denis Ștefan a fost în ecranizarea “Păcală se întoarce”. Dedicarea și implicarea profesională i-au fost recunoscute prin Premiul de interpretare pentru rol principal feminin– la Festivalul Internațional de Teatru, Korca. A jucat în roluri precum Corrie- Desculț în parc, Ilonko- Păcală se întoarce, Regina Maria- în Crai Nou, Egipteanca- Brâncuși/ Sărutul, Varia- Livada de Vișini, în regia lui Silviu Purcărete și în alte viziuni regizorale ale lui Geo Saizescu, Bogdan Drăgan sau Horațiu Mihaiu. Numărul reprezentațiilor internaționale în festivaluri de teatru este chiar mai mare decât a celor pe scenele naționale: Bogota- Columbia, Roma- Italia, Sankt Petersburg- Rusia, Brno- Cehia, Coup de Chauffe a Cognac; Suene Nationale Bayonne; Teatrul Europa Seyne-Sur-Mer, Franța, Fraiburger Theater Festival Freiburg; Donau Fest Ulm, Germania, Skampa Festival Korca, Albania, Eastwood Theatre, Glasgow iar completarea acestora vine pentru publicul român căruia acum Mihaela i-a dăruit o parte din crezul ei creator.

Aurora Oprea, Analia Selis, Mihaela Mihai

Mihaela își aduce voievodul în timp, călătorind alături de soția sa- domnița Stanca descoperind, teribil de înduioșat, noua lume. Spiritul lui Mihai retrăiște, din locul nașterii sale, destinul incredibil al Domnitorului care a cucerit încrederea conducatorilor Europei în epoca sa, un destin tragic și frumos, cu o pecete voievodală peste timp, o poveste incredibilă despre puterea credinței, diplomația cu care Mihai Viteazul trece dincolo de intrigi.

 Acţiunea filmului se petrece în România. Filmările au avut loc în perioada martie- septembrie 2021 aproape integral în locurile în care Mihai Viteazul și-a urmat drumul spre a-i uni pe români (Drăgoești, Biserica Sfânta Cuvioasa Parascheva-Vâlcea, Prima Școală Românească- Brașov,  Curtea Domnească a lui Mihai Viteazul- Târgoviște).

”Când am scris scenariul am scris o secvență în care ningea. Când am filmat, în prima zi, a fost un frig infernal. În a doua zi, o zi extrem de caldă. Nici gând de zăpadă! Dar…în ziua în care s- a filmat secvența de iarnă, fix în acea dimineață, la ora 6.00 a început să ningă, așa cum scrisesem în urmă cu doi ani în scenariu. Cred că aceste lucruri s- au întâmplat pentru că acest film, cumva, voia să fie, să existe! A fost greu să duc la bun sfârșit acest film, încă mai este…”

Mihaela Mihai este o ambasadoare a sustenabilității spirituale și pentru a crea acest documentar care să vorbească mai ușor prezentului și să atingă intelectual și sufletește generațiile contemporane a făcut uz de credință în numele istoriei, și prin condeiul meu vă invită să gustați un strop de curaj și demnitate fiind prezenți la proiecțiile documentarului care vor avea ulterior sesiuni Q&A cu o parte dintre cei implicați în concretizarea scenariului. 

„Recent am avut onoarea să o cunosc pe doamna Mirela Vasilescu, fiica poetului Nichita Stănescu. Pe care îl vom regăsi, prin câteva din cuvintele sale, în film. Despre toți acești oameni deosebiți vom afla mai multe cu prilejul premierei, la care vă așteptăm în luna iulie!” 

Lansarea oficială a filmului care va avea loc la începutul lunii iulie la Cinema Europa, urmând apoi un turneu național îmi va permite să detaliez povestea nespusă din spatele poveștii lui Mihai Vitezul: Prințul intrat în legenda Europei. 

„Premiera va avea loc pe 7 iulie, la o zi după ce în urmă cu 422 de ani, pe 6 iulie 1600, Mihai Viteazul se intitulează „domn al Munteniei, Ardealului şi toată Ţara Moldovei”, confirmând documentar prima unire politică a celor trei ţări româneşti. Nu am stabilit să fie așa. Așa s-a întâmplat! O nouă coincidență a acestui film.” – mărturii care-mi permit să înțeleg că acest film documentar-dramă este creația adusă la concretizare prin concursul coincidențelor divine!

*prispa mea sufletească își deschide astfel cufărul pentru a adăposti prima imagine din pelicula unui lungmetraj din obârșiile românești ale timpului…

Sursă foto: Arhivă personală Mihaela Mihai

Continue Reading

#ArtsTalk

Povestea tangoului prin vocea ei: interviu cu Analia Selis

Published

on

Un zâmbet autentic și cald. O privire profundă prin nemărginirea universului lăuntric pe care îl emană la fiecare pas. Poartă cu ea doruri și trăiri de pe pământul de unde a auzit primul acord de tango: Argentina. Analia Selis este astăzi o femeie cu împlinirea unei pasiuni în desfășurare: tangoul artgentinian cu iz mioritic. A poposit pe meleaguri românești cu ochii plini de vise la Cerbul de Aur iar dragostea a făcut-o să rămână, întregindu-i menirea prin doi copii și o carieră internațională.

Sunt o cântăreață de tango! Așa mă recunosc, așa mă văd!”

Muzica ei a debutat timid dar duios, cucerind inimi rând pe rând prin autenticitatea locului pe care îl poartă în vene, o latinitate care s-a șlefuit spre o carieră solidă în ceea ce astăzi se desfășoară în săli de concert de peste tot în lume, mai ales în Europa, cu abundență în România unde este singura solistă de tango autentic împreună cu partenerul ei de zbor artistic Mariano Castro pianist-orchestrator, un alt argentinian care ne-a îmbrățișat țara ca fiind acasă. 

Pentru a șlefui un vis este nevoie de o determinare care îți înfrânge temerile și te îmbracă în haina menirii tale, iar pentru Analia, conjunctura artistică de căpătâi au fost oamenii pasionați și pasionali pe care i-a întâlnit și care au adăugat câte o culoare în tabloul ei simfonic. A plecat la drum de la pian și voce, la care s-au adăugat instrumentiști de talie internațională daruindu-i și întrezărind oportunitatea artistică: violoncelistul Răzvan Suma, contrabasistul de jazz Adrian Flautistu și violonistul Rafael Butaru, iar la bandoneon Omar Masa unul dintre cei mai buni din lume care este totodată un apropiat al familiei Piazzolla, familia marelui compozitor de tango Astor Piazzolla, pe care Analia l-a celebrat la 100 de ani de la naștere anul trecut printr-un turneu de Piazzolla simfonic. Acesta a venit în completarea proiectelor Tango simfonic 1 și Tango simfonic 2 prin care a scos din sertar piese din folclorul latino-argentinian dar și românesc reorchestrat în stil tango pentru orchestră, datorită succesului de public cu formula mai restrânsă ArgEnTango Traditional care i-au dat curaj și încredere.

(de la stânga la dreapta ) dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea, pianistul și orchestratorul Julian Caeiro, Analia Selis, bandoneonistul Nicolas Velazquez

Tango-ul interbelic s-a născut în mine în mod natural” spune Analia despre ultimul proiect-concept pe care l-a debutat la pupitru cu dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea, unul dintre artiștii de suflet ai Analiei care au fost cuceriți de valențele pe care orchestratorul Julian Caeiro le-a adus bijuteriilor sonore românești interbelice, acesta devenind și unul dintre pianiștii turneelor, împreună cu un alt bandoneonist autentic Nicolas Velazquez.

Recent întorși dintr-un turneu european cu orchestre ale marilor orașe din Germania, Elveția, Cehia, Lituania  în care Analia și instrumentiștii argentinieni care au asigurat caracterul autentic de tango al concertelor au susținut cu casa închisă evenimentele, aceștia continuă turnelul național, recentul concert la care am luat parte fiind în aer liber la Bacău cu filarmonica Mihail Jora într-un decor de basm românesc la conacul Gheorghe Buzdugan restaurat, unde peste 1000 de suflete au vibrat și au trăit împreună cu făuritorii de pe scenă. 

Analia Selis umple săli și inimi, și cum nu poți separa artistul de omul din esență, argentinianca se oglindește acum în muzica autohtonă, actualul turneu de Tango interbelic fiind un omagiu adus României, despre frumosul românesc : „am avut bucuria imensă de a descoperi muzica și povestea textelor tangoului interbelic românesc care descriu eleganța unei epoci pasionale și intense. Am simțit ferm că această muzică trebuie pusă în valoare în toată splendoarea sa și redăruită publicului de acum!

Evenimentele zilelor însorite continuă. Analia și Filarmonica din Sibiu împreună cu dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea și instrumentiștii Julian Caeiro și Nicolas Velazquez vor susține la început de iulie concerte în pitorescul Brașov, la care se adaugă Onești, Piatra Neamț și alte orașe, activitatea artistică a Analiei fiind la îndemâna publicului prin mijloacele social-media (analiaselis.com).

Convingerea artistică a Analiei Selis stă sub semnul dramatismului, introspecțiile ei fiind deseori rezultatul artei iar arta fiind oglindirea unei metamorfoze neîntreruptă, vindecarea venind la pachet cu durerea, perioada pandemiei fiind una de șlefuire spirituală pentru ea:

Cred că mă aflu printre acei oameni care au conștientizat adevăratele valori în viață cu sufletul și conștiința deschisă folosind evenimentele hazarde pentru a evolua prin prețuire și recunoștință pentru ceea ce avem ca binecuvântare: copiii, sănătatea, liniștea”.

Au fost frământări și întrebări ca pentru oricine întrebându-se dacă a ales bine cariera, locul din lume unde să rămână, totodată presiunea financiară creată prin lipsa activității fiind o temere reală ca pentru mulți alții. 

Faptul că are două țări-mamă este pentru Analia o întregire nu o injumătățire, prestațiile sale artistice aducând cu ele verismul vieții din cele două lumi. Dacă în România și-a dezvoltat viața artistică și a clădit o familie, Noa și Tiago fiindu-i cele mai de preț creații, în Argentina, copilăria i-a fost între două realități total diferite, paralele: „pe de o parte familia mamei mele era o familie de la țară, au fost muncitori ai pâmântului, crescând vaci și alte animale, iar familia tatălui o familie de oraș, cu situație financiară bună, vacanțele și sărbătorile trăindu-le în două tablouri : de la foarte puțin și condiții modeste, iar în ziua următoare eram la ceilalți bunici unde aveam de toate, aceste moduri total diferite m-au făcut să fiu deschisă, flexibilă pentru o viață la care să mă pot adapta învățând să apreciez să trăiesc și cu foarte puțin dar și cu foarte mult, copilăria colorată aducându-mi prieteni din cele două lumi apreciind astfel omul pentru ceea ce este indiferent de ceea ce are sau nu”.

Îmi permit o remarcă pe care v-o împărtășesc: Analia și oamenii de care se lasă înconjurată poartă modestia la rever deschizând astfel drumul către frumosul pe care îl înfăptuiesc și setea de frumos a auditoriului.

*Prispa mea sufletească mai adaugă o poveste din care mi se confirmă că artistul excepțional are la bază calitatea umană incontestabilă necesară dăruirii artistice. 

Sursă fotografii: Arhivă personală Analia Selis

Continue Reading

Trending