Connect with us

#Pathfinders

Grégoire Vigroux, cofondator bonapp.eco: Nu banii ar trebui să te motiveze să-ți începi propriul business, ci dorința de a schimba ceva

Published

on

Este cunoscut atât drept „francezul îndrăgostit iremediabil de România”, cât și „unul dintre cei mai prolifici investitori străini din țară”. Vorbim desigur despre Grégoire Vigroux – antreprenor, business angel și promotor activ al țării noastre și al mediului nostru de business.

S-a născut și a crescut la Paris. A lucrat în Los Angeles și New York ca stagiar în timpul studiilor, dar spre deosebire de unii dintre colegii săi de la Business School și MBA, care au decis să meargă să lucreze la o multinațională la Paris sau să-și lanseze startup-ul la Londra sau Silicon Valley, el a ales să devină antreprenor în București.

„Locuiesc în România din 2006. M-am mutat în această țară să devin antreprenor. Și știi ce? Această alegere a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodată! Nici măcar nu mi-a trecut prin cap să părăsesc România. Viața mea este în România. Iubesc țara și iubesc oamenii. Aproape toate afacerile mele sunt aici pentru că eu cred în România. Știu că țara are un viitor strălucit. Nu am plecat niciodată și probabil că tot aici mă voi retrage la pensie”, spune Grégoire Vigroux pentru LeadersTalk.ro.

Afacerea sa cea mai mare (și mai de succes) este CallPoint New Europe, numită acum TELUS International Europe. Compania, pe care a cofondat-o în 2007 și pentru care activează în continuare ca administrator și membru al consiliului de administrație, este una dintre cele mai mari companii de outsourcing din regiune și are în prezent 5.000 de oameni în echipă.

De asemenea, în iulie 2020, la doar 14 luni de la lansare, a vândut startup-ul românesc Fenix către Recommerce Group, unul dintre liderii europeni în cumpărarea și vânzarea de smartphone-uri recondiționate, la un preț 50% mai ieftin decât cel al smartphone-urilor noi în magazine. A fost cel mai rapid exit de până atunci pentru un startup românesc. 

Filosofia după care își ghidează toate deciziile de business („nu banii sunt ceea ce ar trebui să te motiveze să-ți începi propriul business, ci dorința de a schimba ceva”) a stat și la baza celei mai noi aventuri în antreprenoriatul autohton. Este vorba despre bonapp.eco, o aplicație care are ca scop combaterea risipei alimentare. 

Investiția inițială a fost de 100.000 de euro, dar după două luni de la lansare a mai obținut o rundă de finanțare de la un grup de investitori în valoare de 800.000 de euro – acești bani vor fi folosiți pentru extinderea în alte orașe din România, precum și în restul țărilor din regiune. Grégoire Vigroux ne oferă mai multe detalii despre acest proiect în interviul de mai jos.

Cum ați decis să investiți și să realizați o aplicație pentru combaterea risipei alimentare? Ce date despre risipa alimentară în România v-au convis? Aveți vreo istorisire personală legată de aruncarea inutilă a mâncării?

Grégoire Vigroux: În lume se irosește anual 40% din cantitatea totală de alimente, conform World Wildlife Fund. Numai risipa de alimente este cauza pentru 10% din emisiile de gaze cu efect de seră, la nivel mondial. 

La fel este cazul și în România. În medie, un român aruncă 16 kg de mancare pe lună (sursa: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România), în condițiile în care consumatorii români își alocă aproape 40% din buget pentru alimente și băuturi! 

bonapp.eco transformă aceste provocări de mediu, economice și sociale într-o oportunitate de afaceri durabilă, în beneficiul tuturor. Ne-am dorit,  pe lângă lansarea unui startup de succes, să avem și un impact social și pozitiv asupra mediului.

Cred că antreprenorii au un rol tot mai mare de jucat în modelarea unei lumi pline de sens. Succesul nostru trebuie să vină cu responsabilitate. Profituri cu scop. Creștere cu progres. Prosperitate prin filantropie.

Efectiv, cum ajută aplicația la combaterea risipei alimentare? Respectiv, cum ajută utilizatorii să mănânce mai ieftin?

Grégoire Vigroux: Aplicația le permite utilizatorilor să intre în contact cu furnizori şi comercianţi care au alimente cu dată de expirare mai rapidă sau care nu s-au vândut în ziua respectivă conform estimărilor – de aici și motivul pentru care produsele pot fi achiziţionate la preţuri mai mici cu 40% – 80%.

Alimentele sunt achiziționate cu cardul, direct din aplicație, dintr-o rețea de 80 de afaceri afiliate din București. Printre primii parteneri care s-au alăturat rețelei bonapp.eco din București se numără Accor, Cora, foodpanda, PENNY România, Starbucks și Up (anterior denumită Chèque- Déjeuner).

Pe măsură ce ne vom extinde rețeaua de parteneri, ofertele vor fi mai variate și, mai ales, mai accesibile, ținând cont de faptul că aplicația nu include livrare. Încurajăm consumul de proximitate, adică mai puțin timp petrecut în trafic, mai puțină poluare, și bineînțeles costuri mai mici pentru ambele părți. 

Care a fost investiția inițială în această aplicație? Ce date relevante (financiare, număr de utilizatori etc.) ne puteți oferi despre aplicație și ce planuri de investiții și extindere aveți pe viitor pentru bonapp.eco?

Grégoire Vigroux: Investiţia noastră iniţială se ridică la 100.000 euro. Am fost plăcut surprinși să pornim într-un ritm accelerat încă de la început, cu un număr mic de parteneri. Aplicația a fost descărcată de peste 10.000 de utilizatori deja, iar până în prezent au fost ”salvate” aproape 1.000 de pachete. La un preț mediu de 25 lei/pachet, asta înseamnă că utilizatorii au economisit peste 22.500 lei.

Pe lângă asta, suntem întrebați deseori când vor apărea ofertele și în alte zone ale orașului sau ale țării – vom ajunge și acolo! Ne bucură nespus că există interes. Lansarea în alte orașe din România este planificată pentru primul trimestru din 2022, în timp ce extinderea în alte țări din regiune va începe în cel de-al doilea trimestru al acestui an.

Pentru dezvoltarea națională, sunt vizate pentru implementare Cluj, Timișoara și Iași, iar pe plan interna­țional sunt evaluate în prezent piețele din Bulgaria, Ungaria și Grecia. Estimăm că aplicația are un potențial de piață de cinci milioane de utilizatori numai în România. Obiectivul companiei este să aibă 5.000 de parteneri și să salveze de la risipă 30 de milioane de pachete cu produse până în 2023.

Ce poate face fiecare dintre noi pentru a risipi mai puțin mâncarea? Dar statul? Dar comercianții? Dar alți actori implicați? 

Grégoire Vigroux: La nivel individual, trebuie să fim mai conștienți de nevoile noastre de consum: să cumpărăm mai des și în cantități mai mici, ideal pentru 2-3 zile. Comercianții ar trebui, pe cât posibil, să încurajeze vânzarea surplusului, oferind discounturi care să motiveze consumatorul să aleagă mai des aceste produse.

Cât despre stat, legea actuală privind diminuarea risipei alimentare a fost adoptată în România în 2016, actul normativ reglementând în special cum ar trebui să procedeze operatorii economici astfel încât alimentele să nu ajungă la gunoi. E nevoie însă de conștientizare permanentă. De exemplu, ne bucurăm de faptul că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România a lansat recent o campanie publică împotriva risipei alimentare, care include clipul acesta:

O colaborare mai strânsă între toți acești jucători ar avea efecte mult mai semnificative asupra problemei per ansamblu.

Ce i-ați spune cuiva ca să îl/o convingeți că e cazul să limiteze drastic risipa alimentară? Pe de altă parte, cum ați încerca să convingeți autoritățile? Apropo, ați discutat cu factori de decizie despre risipa alimentară?

Grégoire Vigroux: Cel mai ușor ar fi să-și calculeze singuri săptămânal valoarea alimentelor cumpărate și neconsumate, respectiv aruncate. 

Suntem în permanență în legătură cu autoritățile, îndeosebi pentru a înțelege aspectele care țin de legea actuală a risipei, precum și de îmbunătățirile necesare. 

Până în 2030, conform directivelor UE, risipa alimentară trebuie diminuată cu 50% la nivelul fiecărei țări. Astfel, nevoia de a acționa ACUM este una reală și noi ne dorim sa contribuim la procesul de conștientizare pentru consumatori, dar și pentru entitățile economice.

Munciți și investiți de câțiva ani buni în România. Ce v-a surprins cel mai mult la început la țara noastră și la noi, ca popor? Dar acum – cum i-ați descrie pe români din punct de vedere al eticii muncii? O scurtă analiză SWOT.

Grégoire Vigroux: Ca francez, lucrez foarte bine cu românii. Proximitatea culturală dintre francezi și români este semnificativă, ceea ce ne ajută să ne înțelegem și să lucrăm foarte bine împreună. 

România este percepută, în mod just, drept o țară în care societățile franceze se pot „implanta” cu ușurință – și destul de firesc. Țara constituie adesea un fel de prim bastion pentru societăți franceze dornice să se extindă ulterior în alte țări din regiune. Așadar, prezența companiilor franceze, medii și mari, este puternică în România. 

Cunoscută din punct de vedere istoric ca o „insulă a latinității într-un ocean slav”, România a devenit și „o insulă a stabilității într-un ocean digital”. După cum le spun mereu celor care nu cunosc România: Uită de Dracula. Uită de Ceaușescu. Uită de căruțele trase de cai! România este o țară modernă, plină de oameni talentați și oportunități de afaceri nebănuite.

Țara îmbrățișează cu totul tehnologia și digitalizarea. România are mai mulți ingineri IT pe cap de locuitor decât SUA, China sau chiar India. 

De asemenea, adaptabilitatea și cultura multilingvă a României sunt un factor important în dezvoltarea afacerilor. România este o țară care strălucește cu adevărat datorită deschiderii sale culturale și a unui număr mare de indivizi multilingvi.

Aceste fapte sunt foarte încurajatoare pentru toți cei care, la fel ca mine, cred în dezvoltarea României și cred că această țară are un viitor strălucit pentru a crește startup-urile locale de tehnologie.

Prezența locală a centrelor de dezvoltare și servicii partajate, precum Amazon, Microsoft, IBM, HP, Oracle și TELUS International, și apariția jucătorilor din domeniul tehnologiei din România (cum ar fi Bitdefender și UiPath) abia încep să dezvăluie talentul și potențialul IT al României. Iar numărul românilor care îmbrățișează o carieră antreprenorială este din ce în ce mai mare. 

În România există un fenomen care se numește „efectul Daniel Dines”. Numeroși români își spun că dacă un concetățean a reușit să construiască UiPath, un start-up bucureștean evaluat la 40 de miliarde de dolari, atunci de ce nu ar putea și ei? La fel cum reușita sportivă a Simonei Halep îi motivează pe părinții români să înscrie copiii la tenis, în speranța de a face din aceștia campioni, mulți dintre tinerii români informaticieni îi calcă pe urme lui Daniel Dines, deoarece au găsit în acesta un model de urmat. 

România dispune de numeroase atuuri pentru a deveni un lider la nivel european în domeniul digital. Cu toate acestea, României îi rămâne o singură provocare de depășit: aceea de a dezvolta oameni calificați în vânzări. Absența formărilor din România de tipul școlilor de comerț și MBA-urilor, așa cum există în alte părți ale Europei, frânează dezvoltarea start-up-urilor românești bazându-se pe echipe de co-fondatori cu profiluri complementare.

În opinia mea, un startup tehnologic are șanse mai mari de reușită dacă se bazează pe combinația dintre un asociat cu profil tehnic și un asociat format cum se cuvinte în domeniile dezvoltării comerciale și comunicării, capabil să convingă clienții și investitorii deopotrivă. 

Din păcate, această a doua categorie de profiluri (de nivel înalt) este rarisimă în România. 

Cum evaluați climatul economic și investițional din România, în acest an, în contextul pandemiei și al volatilității pe plan socio-politic? 

Grégoire Vigroux: Din păcate, mă aștept la niveluri ridicate ale inflației în România și în toată Uniunea Europeană în acest an. Unul dintre motoarele din spatele lansării bonapp.eco este fix acest context inflaționist viitor, care îi va împinge pe români să facă economii la alimente. Tocmai de aceea, bonapp.eco este aici pentru a-i ajuta.

Care sunt principiile de leadership după care vă ghidați atunci când conduceți o echipă?

Cele mai valoroase trei lecții de carieră pe care le-am învățat sunt:

Fii smerit și înconjoară-te mereu de oameni care sunt mai deștepți decât tine. Dacă ești cea mai inteligentă persoană din cameră, ești în camera greșită.

Fii amabil cu oamenii. Tratează-ți partenerii, membrii echipei, furnizorii și clienții frumos, corect și cu respect. Mereu. Să-ți pese de oameni presupune, de asemenea, să dai înapoi celor aflați în nevoie, prin CSR (Corporate Social Responsibility).

Valorile și cultura companiei sunt mai importante decât veniturile și creșterea afacerii. Adevăratul succes al vieții noastre nu va fi niciodată măsurat în venituri. Adevărata măsură pentru succes este binele social și de mediu pe care îl facem.

Mă bucur să văd creșterea interesului pentru mediu în rândul antreprenorilor, ca niciodată înainte. Am încredere că suntem în pragul unei revoluții verzi, în care fondatorii responsabili fac un pas pentru a contribui la transformarea lumii într-un loc mai bun și mai verde.

Cine v-a inspirat cel mai mult – și în ce sens – ca să fiți liderul care sunteți astăzi?

Grégoire Vigroux: Persoana pe care o admir cel mai mult nu a fost om de afaceri, ci om de știință. Este vorba de Stephen Hawking. Cosmologul englez, autor și profesor la Universitatea din Cambridge, are admirația mea profundă. Cărțile și capacitatea lui de a explica universul în cuvinte simple mă fascinează.

Mai mult decât atât, sunt impresionat de înțelepciunea și curajul lui, având în vedere provocările extreme de viață prin care a trecut.

În 1962, Stephen Hawking a fost diagnosticat cu o boală neurodegenerativă fatală, care a dus la moartea neuronilor motori din creier și măduva spinării. Medicii i-au dat doar câțiva ani, dar a reușit să trăiască până în 2018.

În ciuda acestei boli groaznice și a provocărilor fizice care l-au paralizat aproape în întregime timp de 50 de ani, Stephen Hawking a continuat să împărtășească lumii cunoștințele și pasiunea lui despre univers. A păstrat întotdeauna un optimism remarcabil și o dragoste profundă pentru viață.

Ce doriți să adăugați și nu v-am întrebat?

Grégoire Vigroux: Ceea ce le spun mereu și tinerilor antreprenori: Nu banii sunt ceea ce ar trebui să te motiveze să-ți începi propriul business, ci dorința de a schimba ceva.

De peste 10 ani, Constantin Pescaru scrie despre business și economie. Cel mai mult îi place să descopere poveștile antreprenoriale. Fire curioasă, Constantin este interesat de modul în care antreprenorii de succes iau decizii, acționează, în care își dezvoltă și mențin relația cu echipele pe care le au. Pe LeadersTalk.ro acoperă subiecte legate de lumea antreprenorială și de leadership.

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

#ArtsTalk

Viața în cheia sol: interviu cu tânărul violonist al momentului ȘTEFAN APRODU

Published

on

„Îmi iubesc vioara pe care cânt! Nu e perfectă dar e un sunet care mă reprezintă, iar când închid ochii și îmi derulez în minte un pasaj la vioară, vioara mea este cea care îmi sună în cap! Nu știu cum să explic mai bine, dar cred că relația cu o vioară este exact ca una pe care o ai cu o persoană pe care o iubești, cu o iubită, cu un iubit. Tu te schimbi după ea și ea după tine, iar dacă există o altă vioară care trebuie să fie a mea sunt convins că aceasta va veni la mine în timp”, spune Ștefan Aprodu făcând referire la viorile de colecție ale lumii, așa cum alți violoniști români de renume internațional dețin prin concurs una (Răzvan Stoica – Stradivarius din 1729, Alexandru Tomescu– Stradivarius Elder- Voicu sau vioara Guarnieri a lui George Enescu – Gabriel Croitoru).

Ștefan Aprodu a absolvit anul acesta Colegiul de Arte „Dinu Lipatti” din București, la clasa de vioară a doamnei Magdalena Ursu. În prezent, este student în primul an la Hochschule für Musik, Theater und Medien din Hanovra sub îndrumarea domnului profesor Krzysztof Wegrzyn: „Cu doamna Magdalena Ursu, care m-a format de altfel din prima zi de vioară am fondat o orchestră de tineret Dinu Lipatti- așa numită- cu care am concertat, în calitate de dirijor, și am susținut o serie de concerte în țară, oferind astfel ocazia tinerilor muzicieni români să urce pe scenă în calitate și de membri ai orchestrei, dar și de soliști.” Asta pentru că, după cum tot el motivează: „mediul academic în România funcționează miraculos în ciuda tuturor neajunsurilor. Nu sunt bani, nu există grijă pentru copiii ce vor să facă artă, totul cade pe umerii profesorilor dedicați, ai părinților, ai câtorva pasionați care îți mai deschid câte o ușă. După terminarea studiilor societatea noastră este sărăcită de accesul la artă. Și eu am suferit alături de colegii mei din cauza lipsei de acces la scenă în ultimii doi-trei ani. Ceea ce încerc să spun este că dacă faci din inimă ceva se mișcă și în celălalt ceva și a fost suficient să vreau și fac nu doar să stau să mă plâng.”

L-am cunoscut recent la Filarmonica Pitești, unde a susținut un concert în premieră,  având dubla calitate de solist și compozitor, interpretându-și propria lucrare – Concertul nr.3 pentru vioară și orchestră în mi minor (un concert premiat al concursurilor de specialitate internaționale) căruia orchestra condusă de dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea a dat valențe poetice și dramatice solisticii lui Ștefan. Tânărul violonist a performat deja cu mai multe orchestre simfonice și dirijori (David Stern dirijând un concert Ad Honorem Ivry Gitlis, Gabriel Bebeșelea – Junior Orchestra, Sabin Păuța – Royal Camerata, Yasuo Minami – Takasaki Junior Orchestra în Japonia), dar experiența de la Pitești a fost pentru el emblematică, bagheta maestrului Tiberiu Dragoș Oprea, după cum declară, desăvârșindu-i arcușul și compoziția.

Dornic să deschidă ușile nu numai pentru sine, ci și pentru colegii de breaslă, Ștefan Aprodu este și masterand la cursurile de compoziție sub îndrumarea domnului profesor Dåsele Vådår Sevaidå la Norges Musikkhøgskole, compozițiile lui fiind deja „ușor geniale” după cum apreciază și maestrul Tiberiu Dragoș Oprea. Personal, am fost marcată de tabloul afectiv pe care mi l-a creat una dintre compozițiile biss-urilor dându-mi oportunitatea de a afla cum i se descoperă creația, cum i se dezvăluie pentru a o materializa scriptic și sonor: „uneori îmi sună în minte o temă pe care mi-o notez, câteodată nu știu nici măcar cărui instrument o voi atribui, apoi începe broderia în jurul ei. Important este să știi să te și oprești, complexitatea poate strica un lucru ce putea fi bun tocmai prin claritatea simplității. Alteori însă îmi răsună în minte întregul ca și când ar fi fost deja scris și eu îl ascult direct, complet gata. Aud concomitent fiecare instrument cu notele lui și nu-mi rămâne decât să scriu iar atunci devin un fel de unealtă, un scrib care transcrie un mesaj ce vine de undeva din afara lui, cel mai probabil de Sus!”         

Printre altele, Ștefan a fost desemnat unul dintre cei 10 bursieri ai Academiei Române, distincție ce i-a fost oferită chiar în toamna acestui an, iar eu, deținătoarea unei curiozități de felină culturală, am încercat să aflu prin experiența lui, cum oamenii înzestrați recunosc harul încă de la primii pași în viață și aleg în mod corect și complet vocația, pentru că, Ștefan Aprodu, este unul dintre cei numiți de societate ” vârf de lance”. L-am întrebat pe ce se sprijină acest vârf pentru a-și înfăptui menirea și cu o sinceritate înțeleaptă, Ștefan mi se destăinuie: „Eu cred că natura umană e în aceeași măsură și divină altminteri din nimic nu s-ar naște nimic ori întunericului îi e suficientă chiar și lumina firavă a unui licurici ca să nu mai fie întuneric. Sigur că trebuie să ai trăiri omenești ca să ai ce să exprimi dar capacitatea de a o face nu mai ține de uman. Nimic nu e întâmplător și cred că dacă ai destulă curățenie spirituală este imposibil să nu știi care e calea ta pentru că știi ce voce să asculți. Copiii sunt cei mai apropiați de divinitate și cu siguranță cu cât creștem cu atât devenim mai sofisticați și ne îndepărtăm de esență, așa că nu eu am ales vioara ci ea m-a ales pe mine!”       

Una dintre durerile lui Ștefan, ca artist, este că ceea ce nu înțelegi nu îți place și de aici problema lipsei educației publicului cu privire la muzica clasică, prin urmare lipsa publicului în sala de concert, iar în societatea noastră în opinia lui, copiii sunt privați de artă, începând din mediul școlar, în care, în afara școlilor vocaționale, în învățământul de masă atenția este îndreptată către a minimaliza sau chiar a înlocui orele de muzică, desen, sufletul copiilor noștri neavând doza de hrană ce dezvoltă pe lângă intelect, spiritul. Arta într-o opinie majoritară nu este privită ca o muncă serioasă și tocmai de aceea, pentru că nu se știe ce implică o formă de artă, ar trebui înființată o cultură cinstit urmărită în mediul școlar de la clasele primare până la liceu, una care să ridice într-adevăr nivelul de interes al omului față de muzica clasică și de orice altă formă de artă pe care ar simți-o mai reprezentativă personal, deși lumea artelor nu are granițe și ele se întrepătrund și se completează.

de la stânga la dreapta: dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea, Ștefan Aprodu, Aurora (Ababei) Oprea
de la stânga la dreapta: dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea, Ștefan Aprodu, Aurora (Ababei) Oprea

Deși își dedică cea mai mare parte a unei zile studiului la vioară, perfecționării creațiilor și studiul complementar al sferei clasice, Ștefan are și alte pasiuni cărora se dedică prin comprimarea timpului fizic care îl dedublează din relativitatea muzicală în care respiră, fiind un pasionat de gătit și totodată gurmand, îndeletnicindu-se printre altele, de la supă cu găluște până la sarmale și prăjituri, iar de când este student în Germania, a descoperit plăcerea mersului pe bicicletă, istoria și lectura fiind alte două pasiuni ce îl fericesc.

 Nu poate fi el cel care decide care va fi locul pe care îl va ocupa pe harta timpului, marele demiurg va cerne ce merită să rămână și ce nu, însă aceste rânduri au cernut deja gânduri, sentimente, rugăminți și recunoștință strecurate pe strune, și la final de călimară, vă las cuvintele lui Ștefan, adresate publicului care încă nu a descoperit universul clasic unde își are esența crezul său existențial : „Aș vrea ca toți cei care privesc de sus și cu dispreț munca artiștilor, a muzicienilor să închidă ochii minții pentru câteva secunde și să-și imagineze cum ar fi depășit perioada pandemiei fără muzică! Muzica pe care din fericire în acest secol o puteau accesa online, cum ar fi supraviețuit unei pușcării existențiale într-o totală liniște?! Spuneți-mi ce ar fi cele mai frumoase momente, dar chiar și cele mai triste din viața omului fără muzică?! Am fi mult mai goi și întreaga lume ar fi mult mai săracă! Să nu uităm că instituțiile nu sunt ceva abstract și acestea sunt formate din oameni! Oameni care oricât de mult sau de puțin ar face în folosul comun al artei, muzica clasică va răzbi dincolo de negura dezinteresului pentru că noi suntem ființe profunde care se hrănesc cu artă și chiar dacă uneori ne pierdem Speranța e bine să ne amintim că în fiecare om pe care îl avem în față există o formă de divinitate.”

Întâlnirea cu un om ca el face inevitabil condeiul meu să pară stângaci și plăpând prin neputința redării fidele a portetului său artistic. Ștefan Aprodu ni se dezvăluie nouă, tuturor, ca o speranță într-un viitor ce pare că nu-și găsește liniștea. În cei 19 ani de când îmbogățește corola de minuni a lumii, violonistul nostru a cucerit orizonturi artistice internaționale și naționale cucerind peste 80 de premii, iar toamna l-a surprins numărându-și cu unul în plus, și anume Premiul al II-lea la prestigiosul concurs „George Enescu”, încununând reușita altor concursuri recente: din capitala Bulgariei, Premiul I la o altă competiție internațională, Vasco Abadjiev International Violin Competition, precum și Premiul al III-lea la Grumiaux International Competition, ce s-a desfășurat în Belgia.

Ștefan este o nemărginire de recunoștință pe care și-o exprimă față de ceilalți oameni care îl pun în valoare, el fiind suma și convergența celor care și-au pus amprenta uman și vocațional fiind factori definitorii în metamorfoza artistică, umană, creatoare, totodată bine ancorat în simțul proporției și al modestiei, știindu-și locul dar mai ales înțelegând că oricât ar fi de bun violonist, fără cei din jur nu ar putea face nimic, iar răspunderea este cu atât mai mare. Concursul Enescu a fost confirmarea faptului că este un bun muzician și un bun interpret, că tehnica instrumentală, nivelul de înțelegere al stilurilor și capacitatea de a reda le deține și le îmbogățește, dar muzica e dincolo de toate acestea, concursul reprezentând doar o ușă către muzică dar nu muzica în sine.

Continue Reading

#ArtsTalk

Pe strune de vioară o poveste de odinioară

Published

on

Odată cu toamna s-a așternut nostalgia peste București, iar pe noi, cei prezenți în sala mare a teatrului Odeon ne-a purtat în visare spre ,,POVESTE DIN BUCUREȘTIUL DE ODINIOARĂ”. Deși nu este la prima reprezentație, spectacolul a îmbrăcat forma sa desăvârșită duminică, într-o seară de 18 septembrie în care protagoniștii și demiurgii acestui roman sonor cu iz de descântec și parfum de liniște a timpului parcă înghețat în partiturile instrumentiștilor, actrița Miruna Ionescu și violonistul Valentin Albeșteanu au deschis o poartă prin care am trăit preț de două ore rafinamentul, pasiunea și intriga unui oraș ideal. Orașul care geme de cultură, hrănită de iubirile ce se nășteau sub clarul ei poetic, o forfotă așezată a celor ce erau parte din ceea ce a devenit azi, povestea cântată de Miruna și Valentin, împreună cu Taraful de Oraș și Bon Ton orchestra condusă de atemporalul dirijor Tiberiu Dragoș Oprea, asezați la adăpostul creativ al scenografei de teatru și film, doamna Maria Miu, talentul și viziunea căreia au fost recompensate prin Premiul UNITER pentru întreaga carieră.

Povestea din spatele poveștii derulate pe scenă, este una de o importanță covârșitoare pentru păstrarea unui patrimoniu imaterial inestimabil al culturii muzicale ușoare românești din perioada interbelică, întregul spectacol fiind un omagiu și o readucere la viață a creațiilor compuse de Ion Vasilescu (,,Habar n-ai tu”, ,,Mi-am pus busuioc în păr”), Nicolae Kirculescu (,,Așa începe dragostea”, ,,Violete pentru fete”, ,,Coșarul”), Elly Roman (,,Nu mai plânge, baby”), Gherase Dendrino, dar și alte partituri celebre semnate de Grigoraș Dinicu, Georges Boulanger, Fritz Kreisler, aranjate în caracterul evenimentului de unul dintre cei mai inspirați orchestratori, Ioan Dobrinescu.

În foaierul teatrului, publicul a pășit în atmosfera unui timp suspendat în paginile partiturilor expuse, unele în original ale creațiilor pe care artiștii le-au interpretat și care vor face parte din Biblioteca Digitală a Muzicii Ușoare Românești, un demers sufletesc și intelectual al celor doi artiști care se concretizează prin acest proiect de salvare, păstrare și redăruit românului care tresaltă în simțire la auzul acordurilor pe care le are imprimate în AND-ul cultural colectiv.

O ținută artistic ireproșabilă a instrumentiștilor care fac parte din Bon Ton orchestra au adus Tarafului de Oraș culoarea și profunzimea care au întregit interpretarea Mirunei și a lui Valentin, aceștia completându-și trăirile și împletind vocea caldă a Mirunei cu strunele pătimașe ale lui Valentin într-o vibrație cu o încărcătură emoțională care multora dintre noi au pus lacrimi în ochi, zâmbet pe chip și o bucurie lăuntrică greu de exprimat.

Invitatul serii în acest concept autentic a fost tenorul Alin Stoica care prin interpretarea Sărmane Lăutar a concentrat laitmotivul și universul muzical al fiecărui artist care ajunge să-și ofteze apusul epocii din care-și trage seva.

„Dragi mi-s cântecele mele”, bis-ul și totodată rezumatul întregului spectacol a fost interpretat de Miruna și de întreg corpul artistic în timp ce sala neîncăpătoare aplauda în picioare povestea spusă și cântată a unui București de altă dată.

Și ca orice poveste care este dusă mai departe, spectacolul se va relua încălzind inimile auditoriului la final de noiembrie tot în sala teatrului Odeon, și totodată va ajunge în fiecare colț al țării unde se va vrea spusă.

Aurora, alături de dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea

*Și în taină, ca trăire personală a artei în complexitatea, intimitatea și plenitudinea ei, amintirile sunt singurul paradis de unde nu putem fi izgoniți!

Continue Reading

#Pathfinders

Cătălin Priscorniță, CEO Blitz: Antreprenoriatul în România se află în continuă dezvoltare, în special pe segment internațional

Published

on

Cătălin Priscorniță este CEO și fondator Blitz, o companie antreprenorială în imobiliare din Cluj Napoca cu afaceri de circa 5 milioane de euro în 2021. Până la finele anului 2022, acesta estimează o creștere a businessului la 12-13 milioane de euro.

Cătălin a făcut primii pași în imobiliare pe când era în primul an de facultate. „S-a simțit ca peștele în apă” și a știut că e domeniul în care se vede în viitor, având impact major în viața oamenilor. „Practic, cumpărarea unei case schimbă destinul oricui. Iar agenția imobiliară e acolo să dea o mână de ajutor la schimbare”. Așa a înțeles că trebuie investit mult în educație, ceea ce nu se întâmpla în compania în care lucra. În plus, managementul nu era strălucit, așa că în criza din 2008-2009, firma s-a închis. Acela a fost momentul în care Cătălin a decis să își înființeze propria agenție. A investit crica 20.000 de euro și a cheltuit banii din prima lună, plătin în avans pe 6 luni chiria spațiului, furnizorii de servicii și echipamente necesare. „Compania pe care o conduc, Blitz -companie imobiliară, a fost, acum 12 ani, un SRL într-o faza de setup-startup cu un angajat. Astăzi suntem aproximativ 400 de oameni implicați în proiect, cu birouri în multe orașe din România”.

Businessul său a crescut an de an, fiind în prezent unul dintre principalii jucători din Cluj-Napoca și din Transilvania, având în 2020 peste 2.5 milioane de euro cifră de afaceri, și peste 150 de angajați și colaboratori, care au realizat peste 1000 de tranzacții totalizând mai mult de 65 milioane euro.

În 2020, Cătălin Priscorniță a primit premiul „Leadership-ul anului în imobiliare”, iar în 2021 a fost desemnat ”Antreprenorului anului” în cadrul Galei Profesioniștilor în Imobiliare. La același eveniment, Blitz a câștigat distincțiile “Agenția anului 2020”și “Brandul anului 2020”.

În opinia sa, să crezi cu toata ființa ta că poți să realizezi ceea ce îți propui, indiferent cât de greu și anevoios este drumul – este secretul unei cariere de succes.

„Cu orice provocare întâmpinată pe drum să devii și mai rezilient. Să vezi în orice eșec o oportunitate de creștere și de învățare. Astfel nu vei ajunge niciodată să regreți ce-ai pierdut”, mărturisește Cătălin Priscorniță.

Dacă-i ceri să-și descrie traseul profesional îți va spune că, văzut la microscop „a fost un zig-zag continuu, văzut mai puțin de sus, o creștere constantă și agresivă. Întotodeauna am reușit să fac lucruri nespecifice vârstei mele”.

În primii ani de antreprenoriat, când corpul nu da niciun semn de oboseală, este foarte greu să te oprești din muncă, recunoaște antreprenorul. „Îmi aduc aminte că eu în primii ani am muncit șapte zile pe săptămâna, 14 ore/zi. Cu mintea de acum nu aș mai face la fel. După câțiva ani, când încep să apară și alte priorități în viață, lucrurile se mai echilibrează natural”, explică el.

La ora actuală, „industria imobiliară nu are legislație imobiliară. Este foarte important să existe o lege a agentului imobiliar. Lucrăm la asta în prezent. Cred că o normare a industriei ar fi benefică la nivel de consumatori de imobiliare, ar avea un impact mare și ar aduce o însănătoșire perceptuală asupra jucătorilor din piață”, continuă antreprenorul.

În opinia sa, antreprenoriatul în România se află în continuă dezvoltare, în special pe segment internațional. „Reziliența, capacitatea de adaptare, dispoziția la efort, inteligență, sunt câteva dintre criteriile antreprenorilor români ce pot dezvoltă atât în țară, dar și în exterior modele de business scalabile și funcționale sănătos”, explică el. Ce le lipsește, în schimb, antreprenorilor din România: este capacitatea de organizare, respectarea sistemelor, proceselor și procedurilor. Și, nu în ultimul rând, au multă grijă de “capra vecinului”, adaugă Cătălin Priscorniță.

Lecțiile lui Cătălin Priscorniță:

1. Indiferent ce se întâmplă, să nu te abați de la valorile în care crezi, de la misiunea și viziunea ta.

2. Când greșeșți în fața clientului, recunoaște, asumă-ți și suportă consecințele.

3. Nu există nu se poate. Există nu pot sau nu pot acum.

4. Creșterea în business și în carieră trebuie să meargă mâna-n mâna cu creșterea nivelului de smerenie. Când ego-ul preia controlul, este începutul sfârșitului.

5. Business-urile nu sunt o destinație, sunt o călătorie. Bucură-te de fiecare km parcurs. Muncește eficient și suficient, dar fă-ți timp de viață, familie, prieteni, vise.

Continue Reading

Trending