Connect with us

#Pathfinders

Povestea SecurifAI, un startup cu ADN 100% românesc, evaluat la 2,5 milioane de euro – Interviu

Published

on

În business, nu există vreo rețetă care să îți garanteze succesul, indiferent „ce-ți vând cărțile de dezvoltare personală”. Aceasta este una dintre lecțiile învățate din proprie experiență de Valeriu Filip, cofondator SecurifAI, un startup cu ADN 100% românesc, care oferă soluții de securitate cu ajutorul inteligenței artificiale. Compania și-a extins anul acesta portofoliul de clienți dincolo de granițele țării noastre, fiind evaluată în prezent la 2,5 milioane de euro.

Înființat oficial în 2016, SecurifAI utilizează algoritmi de inteligență artificială care automatizează în timp real analiza sistemelor clasice de supraveghere video, acoperind scenarii precum detectarea, recunoașterea și anonimizarea feței, detectarea pulsului, identificarea emoțiilor faciale, a evenimentelor anormale, a bagajelor abandonate sau citirea numărului de înmatriculare auto. Printre clienții companiei regăsim nume sonore din piață precum: Petrom (în ceea ce privește prevenția hazardelor), Zoo Brașov (monitorizare), Bosch (eficientizarea provedurilor de siguranță) și Agress Service (monitorizarea traficului feroviar). Cu Orange Romania, SecurifAI a implementat un sistem de camere de supraveghere în Câmpia Turzii, care alertează în timp real dacă au loc infracțiuni în oraș. Prin urmare, soluțiile companiei își găsesc aplicații în ecosisteme de tip smart cities și se dovedesc un real ajutor pentru autorități.

Cu ce gând ați pus temeliile SecurifAI?

Valeriu Filip: Este o întrebare la care, în capul meu năvălesc mai multe cuvinte și amintiri de context: pasiune, potențial, încredere în ceilalți oameni, plăcerea de a crea, dorința de afirmație, frustrări dar și realizări, furnizor de servicii bazate pe tehnologie de ultimă oră la nivel internațional, tehnologie pe care ne-o putem crea singuri, muncă, multă muncă.

Cum a început povestea acestui business?

Valeriu Filip: A început în primăvara lui 2015 cu o cafea (nu prea bună) și îmi amintesc că am stat vreo două ore pe acel espresso. Discuțiile au fost pasionale de la început – eram trei persoane care voiam să punem bazele a ceea ce urma să devină o companie cu ADN 100% românesc – dar cu potențial internațional de extindere.

Înregistrarea companiei am făcut-o însă abia în 2016 și începuturile au avut legătură mai mult cu încercările – grele, de altfel – de formare a unei echipe care să se poată autosusține și automotiva prin pasiunea intrinsecă a lucrurilor pe care le creează.

Cinci ani mai târziu, iată cum s-a transformat businessul nostru:

  • 15 persoane în echipă,
  • peste 500.000 de euro investiți în total,
  • două runde de finanțare doar în ultimii doi ani,
  • compania este acum evaluată la 2,5 milioane de euro.

Transformarea a venit însă în mai multe etape – și nu fără dureri. Ca în orice inițiativă, odată cu creșterea echipei, eforturile pentru a menține linia de dezvoltare sau viziunea au fost cu sinceritate anevoioase – și unele, fără rezultatul așteptat. Dar evident că eșecul face parte din transformare și ne oferă unele dintre cele mai importante lecții – care dacă nu ne omoară, ne întăresc.

Care a fost cea mai mare „aventură” în antreprenoriat de care ați avut parte – și cum v-a modelat stilul de a face business? Dar abilitățile de leadership?

Valeriu Filip: Cuvintele acestea sunt puțin mai mari decât ce simt eu – aventura în antreprenoriat este, în general, consumatoare de resurse pe care, din păcate, cel puțin când m-am format eu, nu eram învățați/educați să le hrănim, să le dezvoltăm sau să le mobilizăm. Am crezut la început orice articol sau carte din categoria „378 pași spre succes”.

Din fericire, am descoperit pe pielea mea că nu există o rețetă pe care dacă o respecți sigur ai rezultate, indiferent ce-ți vând cărțile de realizare personală.

Din punctul meu de vedere, fiecare echipă la care am contribuit (nu doar) ca fondator în aventura antreprenorială a fost o experiență diferită de toate celelalte. Atât de diferită încât simt că am trăit până acum mai multe vieți, cu mai mulți oameni – iar bucuria cea mai mare este că am învățat ceva cu fiecare.

Ce date financiare pe cea mai recentă perioadă ne puteți comunica? Și ce prognoze aveți pentru anul viitor?

Valeriu Filip: În 2020 încă aveam venituri accidentale. Însă, odată cu 2021 am început să livrăm clienților și din afara României, iar ritmul susținut de echipa completă a ajutat compania să atingă pragul de 100.000 de euro. La anul, sperăm măcar să dublăm această sumă.

Cum s-a adaptat businessul dumneavoastră în context pandemic?

Valeriu Filip: Înțeleg că pentru anumite industrii, pandemia a avut niște efecte imediate și dureroase, în special în HoReCa. Pentru restul însă, cel puțin la nivelul nostru de antreprenoriat, toate afacerile de tip startup sau domenii de nișă în zona TIC, nu cred că e cazul să vorbim de pandemie că fiind ceva debilitant.

Au existat transformări de afaceri, au existat schimbări de atitudine ale tuturor – însă orice afacere este ca un organism viu și diferit de la sezon la sezon sau de la an la an. O echipă oricum se schimbă cu fiecare resursă atrasă sau pierdută. Asta este mult mai important și cu impact mai mare în viața unui startup decât pandemia.

Care a fost cea mai importantă lecție de business pe care ați învățat-o în pandemie? Dar personală?

Valeriu Filip: Din punct de vedere antreprenorial, mi-am însușit faptul că cei care anticipează mai bine câștigă și dacă toată piață de produse și servicii pierde per total. Costul de oportunitate, care a fost până recent doar o lecție la economie, s-a transformat într-un câștig real.

Pe plan personal, am simțit că viața este mai frumoasă dacă te oprești să o apreciezi – și nu știu dacă vorbește optimistul din mine, însă avem ce aprecia. Și vă invit și pe voi să vă opriți și să fiți mulțumiți cu ce trăiți.

Care sunt trăsăturile, în opinia dumneavoastră, ale unui lider bun?

Valeriu Filip: Când te uiți la cineva care râde cu poftă, chiar dacă poanta nu este cea mai reușită, vei începe să râzi și tu cu poftă. Dacă lucrezi în echipă cu cineva care se simte bine cu ce face, cei din jurul lui se vor simții și ei bine cu ce fac.

A fi un lider bun înseamnă să te dedici și să fii un model de pasiune pentru cum lucrezi și, în cazul SecurifAI, cum ies din mâna ta funcționalități inovatoare, dar și documente de ofertă către clienți, analize de piață, propuneri de parteneriate, prezentări de produs, site de prezentare, imagini potrivite, discuții pe palierele client – piață – echipă.

Ce ne puteți spune despre valorile companiei dumneavoastră? Cum vă ajutați echipa să le înglobeze în munca lor de zi cu zi?

Valeriu Filip: Nu suntem un model de societate care generează startup-uri în jurul unor valori înșirate pe perete. Cred că suntem cu toții sătui de lozinci, având bancuri nenumărate în acest sens. Cum spuneam și anterior, personal sunt sătul de „X pași spre succes” sau de formalism scris și deloc manifestat în acțiuni ale unei persoane. Cred că pentru ca echipa să funcționeze este necesar să aibă repere în fapte din partea celor care asigură direcția sau coordonarea.

Care au fost sursele de inspirație care v-au marcat traseul profesional?

Valeriu Filip: Familia în care eu am fost copil – am crescut și m-au format, voit sau instinctual, să am încredere în mine și să descopăr singur ce înseamnă libertatea și valorile sănătoase.

Din punct de vedere al vieții profesionale, una dintre cărțile pe care am pus mâna acum 10 ani a fost biografia lui Steve Jobs scrisă de Walter Isaacson – este o carte care te inspiră și care te ajută să înțelegi, dacă mai era nevoie, de faptul că nu există realizări fără eșecuri, pasiune și foarte multă muncă.

Cum se desfășoară, în cazul dumneavoastră, procesul decizional?

Valeriu Filip: Eu am cel puțin un defect, anume să mă bag în toate discuțiile: de la cele de strategie, la cele manageriale, dar și în urmărirea activităților tehnice. Decizii sunt la toate aceste niveluri, însă până acum am înțeles cel puțin un lucru: indiferent de ce anume vrea liderul, dacă nu coalizează echipa în jurul deciziei luate sau dacă decizia luată nu poate coaliza echipa, atunci șansele de reușită sunt aproape zero.

Noi nu urmărim etape fixe; totul pleacă de la nevoia de a fi agili și de a îndeplinii obiectivele pe care ni le-am propus, în cel mai scurt timp și cât mai eficient. Riscul este parte din viața unui startup, așa că putem spune că suntem obișnuiți cu el și-l abordăm dacă profitul și/sau satisfacția sunt în orizontul previzibil.

Instinctul este important în orice afacere; odată cu trecerea timpului sau cu maturizarea echipei, instinctul este înlocuit de planuri și asumare.

Care este strategia dumneavoastră atunci când există o neconcordanță între planuri și rezultate?

Valeriu Filip: Echipa unită este mai importantă decât ratarea unui plan; aproape totul într-un startup este despre energia echipei. Poți rata un milestone, însă mai greu recâștigi coeziunea echipei și energia ei dacă o pierzi pe drum. Strategia gestionării eșecului este în primul rând despre a păstra echipa unită, pentru că vei mărșălui cu ea spre următoarea țintă.

Ce ați fi vrut să știți înainte de a fonda acest business?

Valeriu Filip: Să am mai multă răbdare și să investesc mai multă încredere în autonomia deciziilor colegilor mei.

Ce ați vrea să le transmiteți tinerilor aflați la început de drum în ale antreprenoriatului?

Valeriu Filip: Să muncească cu pasiune și seriozitate și să-și aleagă echipa cu atenție. Dar poate cel mai important aspect este răbdarea – și spun asta pentru că deși unele reușite antreprenoriale aparțin categoriei 20+ ani, majoritatea echipelor stabile și reușitelor replicabile aparțin categoriei 30+.

Cea mai mare provocare, în momentul de față?

Valeriu Filip: În domeniul în care SecurifAI activează este foarte multă așteptare de ordin SF. Provocarea este să reușim să fim sinceri cu cei care ne sunt clienți sau prospecți.

Ce investiții ați realizat în ultimul timp și care sunt planurile de viitor pentru afacerea dumneavoastră?

Valeriu Filip: Cele mai multe investiții ale unui startup din zona de tehnologie TIC/AI din România sunt în oameni. Deși lucrăm în domeniul inteligenței artificiale, pentru a dezvolta afacerea mai departe avem nevoie tot de oameni 😊

Ce vreți să adăugați și nu v-am întrebat?

Valeriu Filip: Va urez succes în seria de interviuri demarată pentru motivarea altor antreprenori.

Mulțumim!

Susține proiectele LeadersTalk.ro

Susține și tu dezvoltarea și continuitatea proiectelor LeadersTalk.ro. 

LeadersTalk este o publicație reprezentativă pentru mediul de business. 

Aici, sunt prezentate poveștile unor antreprenori locali și internaționali, cu afaceri aflate în diferite faze de dezvoltare, atât startupuri cât și companii mature, bine ancorate în realitate. 

Interviurile realizate pornesc de la o nevoie acută de informație care se manifestă în mediul de afaceri autohton.

Pentru sponsorizarea rubricilor și parteneriate, vă rugăm să ne scrieți pe adresa: marketing@leaderstalk.ro


Vă susțin cu
Vă susțin cu
Vă susțin cu
Thank you very much !

De peste 10 ani, Constantin Pescaru scrie despre business și economie. Cel mai mult îi place să descopere poveștile antreprenoriale. Fire curioasă, Constantin este interesat de modul în care antreprenorii de succes iau decizii, acționează, în care își dezvoltă și mențin relația cu echipele pe care le au. Pe LeadersTalk.ro acoperă subiecte legate de lumea antreprenorială și de leadership.

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

#Pathfinders

Cătălin Priscorniță, CEO Blitz: Antreprenoriatul în România se află în continuă dezvoltare, în special pe segment internațional

Published

on

Cătălin Priscorniță este CEO și fondator Blitz, o companie antreprenorială în imobiliare din Cluj Napoca cu afaceri de circa 5 milioane de euro în 2021. Până la finele anului 2022, acesta estimează o creștere a businessului la 12-13 milioane de euro.

Cătălin a făcut primii pași în imobiliare pe când era în primul an de facultate. „S-a simțit ca peștele în apă” și a știut că e domeniul în care se vede în viitor, având impact major în viața oamenilor. „Practic, cumpărarea unei case schimbă destinul oricui. Iar agenția imobiliară e acolo să dea o mână de ajutor la schimbare”. Așa a înțeles că trebuie investit mult în educație, ceea ce nu se întâmpla în compania în care lucra. În plus, managementul nu era strălucit, așa că în criza din 2008-2009, firma s-a închis. Acela a fost momentul în care Cătălin a decis să își înființeze propria agenție. A investit crica 20.000 de euro și a cheltuit banii din prima lună, plătin în avans pe 6 luni chiria spațiului, furnizorii de servicii și echipamente necesare. „Compania pe care o conduc, Blitz -companie imobiliară, a fost, acum 12 ani, un SRL într-o faza de setup-startup cu un angajat. Astăzi suntem aproximativ 400 de oameni implicați în proiect, cu birouri în multe orașe din România”.

Businessul său a crescut an de an, fiind în prezent unul dintre principalii jucători din Cluj-Napoca și din Transilvania, având în 2020 peste 2.5 milioane de euro cifră de afaceri, și peste 150 de angajați și colaboratori, care au realizat peste 1000 de tranzacții totalizând mai mult de 65 milioane euro.

În 2020, Cătălin Priscorniță a primit premiul „Leadership-ul anului în imobiliare”, iar în 2021 a fost desemnat ”Antreprenorului anului” în cadrul Galei Profesioniștilor în Imobiliare. La același eveniment, Blitz a câștigat distincțiile “Agenția anului 2020”și “Brandul anului 2020”.

În opinia sa, să crezi cu toata ființa ta că poți să realizezi ceea ce îți propui, indiferent cât de greu și anevoios este drumul – este secretul unei cariere de succes.

„Cu orice provocare întâmpinată pe drum să devii și mai rezilient. Să vezi în orice eșec o oportunitate de creștere și de învățare. Astfel nu vei ajunge niciodată să regreți ce-ai pierdut”, mărturisește Cătălin Priscorniță.

Dacă-i ceri să-și descrie traseul profesional îți va spune că, văzut la microscop „a fost un zig-zag continuu, văzut mai puțin de sus, o creștere constantă și agresivă. Întotodeauna am reușit să fac lucruri nespecifice vârstei mele”.

În primii ani de antreprenoriat, când corpul nu da niciun semn de oboseală, este foarte greu să te oprești din muncă, recunoaște antreprenorul. „Îmi aduc aminte că eu în primii ani am muncit șapte zile pe săptămâna, 14 ore/zi. Cu mintea de acum nu aș mai face la fel. După câțiva ani, când încep să apară și alte priorități în viață, lucrurile se mai echilibrează natural”, explică el.

La ora actuală, „industria imobiliară nu are legislație imobiliară. Este foarte important să existe o lege a agentului imobiliar. Lucrăm la asta în prezent. Cred că o normare a industriei ar fi benefică la nivel de consumatori de imobiliare, ar avea un impact mare și ar aduce o însănătoșire perceptuală asupra jucătorilor din piață”, continuă antreprenorul.

În opinia sa, antreprenoriatul în România se află în continuă dezvoltare, în special pe segment internațional. „Reziliența, capacitatea de adaptare, dispoziția la efort, inteligență, sunt câteva dintre criteriile antreprenorilor români ce pot dezvoltă atât în țară, dar și în exterior modele de business scalabile și funcționale sănătos”, explică el. Ce le lipsește, în schimb, antreprenorilor din România: este capacitatea de organizare, respectarea sistemelor, proceselor și procedurilor. Și, nu în ultimul rând, au multă grijă de “capra vecinului”, adaugă Cătălin Priscorniță.

Lecțiile lui Cătălin Priscorniță:

1. Indiferent ce se întâmplă, să nu te abați de la valorile în care crezi, de la misiunea și viziunea ta.

2. Când greșeșți în fața clientului, recunoaște, asumă-ți și suportă consecințele.

3. Nu există nu se poate. Există nu pot sau nu pot acum.

4. Creșterea în business și în carieră trebuie să meargă mâna-n mâna cu creșterea nivelului de smerenie. Când ego-ul preia controlul, este începutul sfârșitului.

5. Business-urile nu sunt o destinație, sunt o călătorie. Bucură-te de fiecare km parcurs. Muncește eficient și suficient, dar fă-ți timp de viață, familie, prieteni, vise.

Continue Reading

#ArtsTalk

O poveste care se cerea spusă: Mihai Viteazul al Mihaelei Mihai

Published

on

Aceste rânduri sunt doar preambulul unei istorii ce leagă nădejdile viitorului de înfăptuirile trecutului în viziunea celei care s-a lăsat purtată de un act creator plin de curaj și asumat (cel mai probabil decât creația însăși), un documentar cu iz poetic și uz istoric născut din determinarea de a nu renunța la chemarea ei lăuntrică: Mihaela Mihai, regizorul documentarului MIHAI VITEAZUL: Prințul intrat în legenda Europei.

„Am pornit la drum cu acest film cunoscand acel loc, Drăgoești. Am avut convingerea mereu că acolo este un loc special. Și ceva, cumva mă făcea parcă să mă apropii mai mult de acest subiect. Erau legende, erau cărți, erau oameni pe care i- am întâlnit și totul se lega parcă de la sine. Într- o zi, ziua Sfintei Maria, am avut prima discuție oficială despre acest film. Peste câteva luni aveam să aflu că în acea zi era și ziua lui Denis Ștefan, care joacă rolul Domnitorului. Și că Denis este stângaci, la fel ca Mihai Viteazul. Și că a urmat liceul “Mihai Viteazul”. Au fost multe zile sfinte în care au fost luate decizii importante pentru film. Așa a fost să fie. Nu am plănuit aceste lucruri”, mărturisește pentru LeadersTalk.ro Mihaela Mihai.

Ecranizarea are menirea de a pune preț pe latura divină a omului ce-și caută liniștea în răspunsuri suspendate între cer și meleagurile pe care le-a întregit în ființă, urmând o incursiune spirituală în timp a celui ce a fost și va dăinui ca prim domn întemeietor de Românie: Mihai Viteazul.

Mihaela Mihai este un cufăr cu vise ce au căpătat contur la întâlnirea cu oamenii desăvârșiți pe care ea trebuia să îi întâlnească și să dea glas poveștii cu frământări istorice: doamna Maia Morgenstern, Denis Ștefan, Nicodim Ungureanu. Acest documentar este o simbioză aproape perfectă a declarațiilor istoricilor intervievați și scenariul Mihaelei în care Denis îl întruchipează pe Mihai Viteazul, Maia este Teodora (Tudora)- mama lui Mihai, Nicodim- preotul, iar însăși Mihaela este Stanca, domnița lui Mihai. În film, alături de actorii consacrați apar și actori neprofesioniști dar cu o încărcătură emoțională care a adus acel plus de autenticitate, toți cei implicați având numitorul comun al dorului de națiune pe care domnitorul l-a lăsat moștenire scrisă, creația Mihaelei bazându-se și pe Cronica lui Mihai Viteazul, scrisă la Nürenberg în 1601 și descoperită în zidul unei biserici din România de către Vasile Oltean, teologul care a descoperit nu doar manuscrisul rar despre Mihai Viteazul dar și obiecte aparținând Domnitorului.

Denis Ștefan

 „Cristian Mungiu spunea zilele trecute la lansarea filmului domniei sale la Festivalul de la Cannes, că Cinematografia are misiunea deosebită de a uni oameni! Am simțit și eu acest lucru și am avut prilejul ca oameni extraordinari să se alăture proiectului și să spuna: Da! Începând cu Maia Morgenstern și Denis Ștefan care au acceptat să facă parte din distribuția acestui film.” 

Maia Morgenstern

Mihaela Mihai are un parcurs artistic impresionant atât ca actor cât și ca regizor. A studiat la Universitatea de Film, Teatru și Televiziune, avându-i profesori pe regizorii de film Geo Saizescu, Tudor Mărăscu, Alexandru Croitoru și actorii Ion Lucian, Eusebiu Ștefănescu, Ștefan Radof, Victor Radovici. În urma obținerii unei burse, a beneficiat de un stagiu de actorie în Glasgow, Scoția și un stagiu de musicalFacultatea de Teatru, Guildford, Anglia. Are o experiență în televiziune de peste 10 ani fiind prezentator, realizator și redactor. Este și Fondatorul  primului Teatru Independent din judetul Vâlcea, iar întâlnirea ei cu Denis Ștefan a fost în ecranizarea “Păcală se întoarce”. Dedicarea și implicarea profesională i-au fost recunoscute prin Premiul de interpretare pentru rol principal feminin– la Festivalul Internațional de Teatru, Korca. A jucat în roluri precum Corrie- Desculț în parc, Ilonko- Păcală se întoarce, Regina Maria- în Crai Nou, Egipteanca- Brâncuși/ Sărutul, Varia- Livada de Vișini, în regia lui Silviu Purcărete și în alte viziuni regizorale ale lui Geo Saizescu, Bogdan Drăgan sau Horațiu Mihaiu. Numărul reprezentațiilor internaționale în festivaluri de teatru este chiar mai mare decât a celor pe scenele naționale: Bogota- Columbia, Roma- Italia, Sankt Petersburg- Rusia, Brno- Cehia, Coup de Chauffe a Cognac; Suene Nationale Bayonne; Teatrul Europa Seyne-Sur-Mer, Franța, Fraiburger Theater Festival Freiburg; Donau Fest Ulm, Germania, Skampa Festival Korca, Albania, Eastwood Theatre, Glasgow iar completarea acestora vine pentru publicul român căruia acum Mihaela i-a dăruit o parte din crezul ei creator.

Aurora Oprea, Analia Selis, Mihaela Mihai

Mihaela își aduce voievodul în timp, călătorind alături de soția sa- domnița Stanca descoperind, teribil de înduioșat, noua lume. Spiritul lui Mihai retrăiște, din locul nașterii sale, destinul incredibil al Domnitorului care a cucerit încrederea conducatorilor Europei în epoca sa, un destin tragic și frumos, cu o pecete voievodală peste timp, o poveste incredibilă despre puterea credinței, diplomația cu care Mihai Viteazul trece dincolo de intrigi.

 Acţiunea filmului se petrece în România. Filmările au avut loc în perioada martie- septembrie 2021 aproape integral în locurile în care Mihai Viteazul și-a urmat drumul spre a-i uni pe români (Drăgoești, Biserica Sfânta Cuvioasa Parascheva-Vâlcea, Prima Școală Românească- Brașov,  Curtea Domnească a lui Mihai Viteazul- Târgoviște).

”Când am scris scenariul am scris o secvență în care ningea. Când am filmat, în prima zi, a fost un frig infernal. În a doua zi, o zi extrem de caldă. Nici gând de zăpadă! Dar…în ziua în care s- a filmat secvența de iarnă, fix în acea dimineață, la ora 6.00 a început să ningă, așa cum scrisesem în urmă cu doi ani în scenariu. Cred că aceste lucruri s- au întâmplat pentru că acest film, cumva, voia să fie, să existe! A fost greu să duc la bun sfârșit acest film, încă mai este…”

Mihaela Mihai este o ambasadoare a sustenabilității spirituale și pentru a crea acest documentar care să vorbească mai ușor prezentului și să atingă intelectual și sufletește generațiile contemporane a făcut uz de credință în numele istoriei, și prin condeiul meu vă invită să gustați un strop de curaj și demnitate fiind prezenți la proiecțiile documentarului care vor avea ulterior sesiuni Q&A cu o parte dintre cei implicați în concretizarea scenariului. 

„Recent am avut onoarea să o cunosc pe doamna Mirela Vasilescu, fiica poetului Nichita Stănescu. Pe care îl vom regăsi, prin câteva din cuvintele sale, în film. Despre toți acești oameni deosebiți vom afla mai multe cu prilejul premierei, la care vă așteptăm în luna iulie!” 

Lansarea oficială a filmului care va avea loc la începutul lunii iulie la Cinema Europa, urmând apoi un turneu național îmi va permite să detaliez povestea nespusă din spatele poveștii lui Mihai Vitezul: Prințul intrat în legenda Europei. 

„Premiera va avea loc pe 7 iulie, la o zi după ce în urmă cu 422 de ani, pe 6 iulie 1600, Mihai Viteazul se intitulează „domn al Munteniei, Ardealului şi toată Ţara Moldovei”, confirmând documentar prima unire politică a celor trei ţări româneşti. Nu am stabilit să fie așa. Așa s-a întâmplat! O nouă coincidență a acestui film.” – mărturii care-mi permit să înțeleg că acest film documentar-dramă este creația adusă la concretizare prin concursul coincidențelor divine!

*prispa mea sufletească își deschide astfel cufărul pentru a adăposti prima imagine din pelicula unui lungmetraj din obârșiile românești ale timpului…

Sursă foto: Arhivă personală Mihaela Mihai

Continue Reading

#ArtsTalk

Povestea tangoului prin vocea ei: interviu cu Analia Selis

Published

on

Un zâmbet autentic și cald. O privire profundă prin nemărginirea universului lăuntric pe care îl emană la fiecare pas. Poartă cu ea doruri și trăiri de pe pământul de unde a auzit primul acord de tango: Argentina. Analia Selis este astăzi o femeie cu împlinirea unei pasiuni în desfășurare: tangoul artgentinian cu iz mioritic. A poposit pe meleaguri românești cu ochii plini de vise la Cerbul de Aur iar dragostea a făcut-o să rămână, întregindu-i menirea prin doi copii și o carieră internațională.

Sunt o cântăreață de tango! Așa mă recunosc, așa mă văd!”

Muzica ei a debutat timid dar duios, cucerind inimi rând pe rând prin autenticitatea locului pe care îl poartă în vene, o latinitate care s-a șlefuit spre o carieră solidă în ceea ce astăzi se desfășoară în săli de concert de peste tot în lume, mai ales în Europa, cu abundență în România unde este singura solistă de tango autentic împreună cu partenerul ei de zbor artistic Mariano Castro pianist-orchestrator, un alt argentinian care ne-a îmbrățișat țara ca fiind acasă. 

Pentru a șlefui un vis este nevoie de o determinare care îți înfrânge temerile și te îmbracă în haina menirii tale, iar pentru Analia, conjunctura artistică de căpătâi au fost oamenii pasionați și pasionali pe care i-a întâlnit și care au adăugat câte o culoare în tabloul ei simfonic. A plecat la drum de la pian și voce, la care s-au adăugat instrumentiști de talie internațională daruindu-i și întrezărind oportunitatea artistică: violoncelistul Răzvan Suma, contrabasistul de jazz Adrian Flautistu și violonistul Rafael Butaru, iar la bandoneon Omar Masa unul dintre cei mai buni din lume care este totodată un apropiat al familiei Piazzolla, familia marelui compozitor de tango Astor Piazzolla, pe care Analia l-a celebrat la 100 de ani de la naștere anul trecut printr-un turneu de Piazzolla simfonic. Acesta a venit în completarea proiectelor Tango simfonic 1 și Tango simfonic 2 prin care a scos din sertar piese din folclorul latino-argentinian dar și românesc reorchestrat în stil tango pentru orchestră, datorită succesului de public cu formula mai restrânsă ArgEnTango Traditional care i-au dat curaj și încredere.

(de la stânga la dreapta ) dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea, pianistul și orchestratorul Julian Caeiro, Analia Selis, bandoneonistul Nicolas Velazquez

Tango-ul interbelic s-a născut în mine în mod natural” spune Analia despre ultimul proiect-concept pe care l-a debutat la pupitru cu dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea, unul dintre artiștii de suflet ai Analiei care au fost cuceriți de valențele pe care orchestratorul Julian Caeiro le-a adus bijuteriilor sonore românești interbelice, acesta devenind și unul dintre pianiștii turneelor, împreună cu un alt bandoneonist autentic Nicolas Velazquez.

Recent întorși dintr-un turneu european cu orchestre ale marilor orașe din Germania, Elveția, Cehia, Lituania  în care Analia și instrumentiștii argentinieni care au asigurat caracterul autentic de tango al concertelor au susținut cu casa închisă evenimentele, aceștia continuă turnelul național, recentul concert la care am luat parte fiind în aer liber la Bacău cu filarmonica Mihail Jora într-un decor de basm românesc la conacul Gheorghe Buzdugan restaurat, unde peste 1000 de suflete au vibrat și au trăit împreună cu făuritorii de pe scenă. 

Analia Selis umple săli și inimi, și cum nu poți separa artistul de omul din esență, argentinianca se oglindește acum în muzica autohtonă, actualul turneu de Tango interbelic fiind un omagiu adus României, despre frumosul românesc : „am avut bucuria imensă de a descoperi muzica și povestea textelor tangoului interbelic românesc care descriu eleganța unei epoci pasionale și intense. Am simțit ferm că această muzică trebuie pusă în valoare în toată splendoarea sa și redăruită publicului de acum!

Evenimentele zilelor însorite continuă. Analia și Filarmonica din Sibiu împreună cu dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea și instrumentiștii Julian Caeiro și Nicolas Velazquez vor susține la început de iulie concerte în pitorescul Brașov, la care se adaugă Onești, Piatra Neamț și alte orașe, activitatea artistică a Analiei fiind la îndemâna publicului prin mijloacele social-media (analiaselis.com).

Convingerea artistică a Analiei Selis stă sub semnul dramatismului, introspecțiile ei fiind deseori rezultatul artei iar arta fiind oglindirea unei metamorfoze neîntreruptă, vindecarea venind la pachet cu durerea, perioada pandemiei fiind una de șlefuire spirituală pentru ea:

Cred că mă aflu printre acei oameni care au conștientizat adevăratele valori în viață cu sufletul și conștiința deschisă folosind evenimentele hazarde pentru a evolua prin prețuire și recunoștință pentru ceea ce avem ca binecuvântare: copiii, sănătatea, liniștea”.

Au fost frământări și întrebări ca pentru oricine întrebându-se dacă a ales bine cariera, locul din lume unde să rămână, totodată presiunea financiară creată prin lipsa activității fiind o temere reală ca pentru mulți alții. 

Faptul că are două țări-mamă este pentru Analia o întregire nu o injumătățire, prestațiile sale artistice aducând cu ele verismul vieții din cele două lumi. Dacă în România și-a dezvoltat viața artistică și a clădit o familie, Noa și Tiago fiindu-i cele mai de preț creații, în Argentina, copilăria i-a fost între două realități total diferite, paralele: „pe de o parte familia mamei mele era o familie de la țară, au fost muncitori ai pâmântului, crescând vaci și alte animale, iar familia tatălui o familie de oraș, cu situație financiară bună, vacanțele și sărbătorile trăindu-le în două tablouri : de la foarte puțin și condiții modeste, iar în ziua următoare eram la ceilalți bunici unde aveam de toate, aceste moduri total diferite m-au făcut să fiu deschisă, flexibilă pentru o viață la care să mă pot adapta învățând să apreciez să trăiesc și cu foarte puțin dar și cu foarte mult, copilăria colorată aducându-mi prieteni din cele două lumi apreciind astfel omul pentru ceea ce este indiferent de ceea ce are sau nu”.

Îmi permit o remarcă pe care v-o împărtășesc: Analia și oamenii de care se lasă înconjurată poartă modestia la rever deschizând astfel drumul către frumosul pe care îl înfăptuiesc și setea de frumos a auditoriului.

*Prispa mea sufletească mai adaugă o poveste din care mi se confirmă că artistul excepțional are la bază calitatea umană incontestabilă necesară dăruirii artistice. 

Sursă fotografii: Arhivă personală Analia Selis

Continue Reading

Trending