Connect with us

#Finance

S-a lansat Ghidul Fiscal Mazars pentru Europa Centrală și de Est

Published

on

Mazars, firma internațională de audit și consultanță în afaceri, a publicat cea de-a zecea ediție a studiului regional privind regimurile fiscale din Europa Centrală și de Est (ECE). Ghidul fiscal al Mazars în ECE analizează și centralizează modificările fiscale din 22 de țări și se concentrează atât pe costurile cu forța de muncă, cât și pe diferitele aspecte ale impozitării întreprinderilor și prețurile de transfer. Studiul se concentrează pe tendințele pe termen lung, deoarece deciziile de investiții sunt cel mai bine susținute de analiza tendințelor și a modificărilor regimurilor fiscale regionale, atât din punct de vedere istoric, cât și geografic.

Pe lângă țările din Grupul Vișegrad, ghidul analizează regimurile fiscale din țările din Europa de Sud-Est, Germania, Austria, Moldova, Ucraina și Țările Baltice, concentrându-se pe schimbările și tendințele regimurilor fiscale.

Această publicație îi va ajuta pe investitori să înțeleagă complexitățile diferitelor regimuri fiscale din ECE, evidențiind cele mai recente trenduri și tendințe care le influențează”, a menționat Dr. Dániel H. Nagy, Tax Director, Mazars Ungaria.

Taxe legate de ocuparea forței de muncă

Din analiza Mazars reiese faptul că, în aproape toate țările observate, costurile cu forța de muncă au scăzut, însă cuantumul real al scăderii prezintă diferențe semnificative. Abordarea de bază a impozitării veniturilor variază, de asemenea, în regiune: unele țări continuă să aplice cote unice de impozitare a veniturilor (cum ar fi Bulgaria, Ungaria și România), în timp ce altele mențin rate de impozitare semnificativ progresive (ex. Austria, Germania și Slovacia).

În țările enumerate, costurile medii cu forța de muncă suportate de angajatori se ridică la 15% din salariul brut. Cu toate acestea, există diferențe semnificative – peste 30 de puncte procentuale – între cele mai mici, mai puțin de 5% în România, și cele mai mari, de peste 30% (de exemplu, în Republica Cehă, Polonia și Slovacia). Acest lucru evidențiază faptul că sistemele fiscale sunt greu de comparat, însă indică, de asemenea, dacă guvernele preferă să transfere povara costurilor forței de muncă către angajați sau către angajatori.

O modalitate mai practică de comparare a sistemelor este reprezentată de așa-numita sarcină fiscală, care indică procentul din venitul total perceput de stat ca taxe și contribuții. Aceasta prezintă măsura în care un impozit pe venitul din muncă descurajează ocuparea forței de muncă, adică, ce procent din costurile forței de muncă este plătit la bugetul statului sub o formă sau alta. În regiune, indicatorul fluctuează între 15% și 51%, fiind influențat, în principal, de nivelul venitului și statutul familiei.

Țările din regiune prezintă cea mai semnificativă fluctuație în nivelurile salariale. Salariile minime în țările V4 variază între 500-650 de euro; acestea sunt mult mai mici în Balcani și Moldova (sub 400 de euro) și nu pot fi comparate cu cele de peste 1.700 de euro din Germania și Austria. 

În sectorul privat, nivelul salariului mediu în euro a crescut în medie cu peste 12%, ajungând la 14% și, respectiv, 19% în Serbia și Ungaria. Dintre țările V4, salariile medii brute au cele mai mari valori în Republica Cehă, în jur de 1.300 de euro.

În România, începând cu 1 ianuarie 2022, salariul minim lunar brut garantat în plată, fără a include bonusuri sau alte majorări, a crescut de la 2.300 de lei la 2.550 de lei. Dacă ne referim la salariul mediu în sectorul privat, valoarea acestuia a ajuns la 6.095 de lei, în 2021 acesta fiind 5.429 de lei. Dacă la începutul pandemiei de COVID-19, principala cerință pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă era reprezentată de stabilitatea locului de muncă, acum, inflația în continuă creștere reprezintă o provocare foarte dificilă”, a menționat Edwin Warmerdam, Partner, Head of Tax, Mazars România.

TVA și facturarea electronică

Taxa pe valoarea adăugată a devenit, fără îndoială, principala sursă de venit pentru bugetele statelor în ultimii ani. Conform Mazars, această tendință s-ar putea inversa, din cauza recesiunii economice cauzate de pandemie, a războiului din Ucraina și a dificultăților lanțurilor globale de aprovizionare.

Cotele de TVA din regiune au rămas stabile în ultimul an, cu rate standard în medie de aproximativ 21%. Cotele standard de TVA de 25% și 27%, în vigoare în Croația și, respectiv, în Ungaria, rămân excepțional de ridicate.

Normele UE privind TVA sunt, în mare parte, armonizate, iar multe state din afara UE depun eforturi pentru a se alinia la sistemul UE.

Țările examinate depun, de asemenea, eforturi vizibile pentru a îmbunătăți eficiența colectării impozitelor, în primul rând prin implementarea de noi tehnologii digitale pentru a combate practicile abuzive, deoarece, aici, riscul de evaziune fiscală este cel mai semnificativ. Obiectivul lor este de a monitoriza toate tranzacțiile afectate de la un capăt la altul, de a detecta activitățile frauduloase și de a reduce evaziunea fiscală.

Introducerea caselor de marcat electronice și a facturării electronice s-a dovedit a fi un instrument eficient pentru curățarea economiei. Ungaria continuă să joace un rol fruntaș în digitalizare, iar sistemul obligatoriu de raportare în timp real a facturilor electronice, introdus recent, arată deja un impact fiscal pozitiv. Soluții similare se regăsesc și în alte țări din regiune, de exemplu, în România.

„În eforturile sale de prevenire și combatere a evaziunii fiscale, România s-a alăturat statelor membre din UE, care au început să implementeze facturarea electronică, respectiv monitorizarea transporturilor de bunuri. Într-o primă etapă, aceste două instrumente au devenit obligatorii pentru tranzacțiile dintre companii și vizează anumite produse predispuse la evaziunea fiscală, având scopul de a îmbunătăți nivelul de colectare a TVA, într-un context în care România înregistrează cel mai mare decalaj de TVA din UE”, a menționat Alexandru Stanciu, Senior Tax Manager, Mazars România.

Impozitul pe profit

Țările enumerate privesc esența impozitării profiturilor din unghiuri foarte diferite. Există o diferență de peste 22 de puncte procentuale între cea mai mică și cea mai mare cotă de impozitare: Germania (31%) și Ungaria (9%), cu rate de impozitare a societăților comerciale care variază de obicei între 15-20%. O singură țară a redus impozitul pe profit (Grecia, de la 24% la 22%), însă trebuie menționat faptul că și Austria intenționează să reducă treptat impozitul pe profit începând cu anul viitor.

De asemenea, Uniunea Europeană depune un efort conștient pentru a înfrâna cursa fiscală prin elaborarea unui cadru comun de impozitare a societăților în statele membre și prin prevenirea utilizării celor mai dăunătoare tehnici de evaziune fiscală. Un instrument esențial în acest efort este Directiva privind combaterea evaziunii fiscale (ATAD), care este obligatorie pentru statele membre de la 1 ianuarie 2019. Cea mai mare provocare din ultimii ani pentru statele membre a fost adoptarea reglementărilor UE, inclusiv a restricțiilor privind deducerile de dobânzi. În toate statele membre ale UE din regiune, normele anterioare privind capitalizarea redusă au fost înlocuite sau completate din ce în ce mai mult de metoda legată de calculul bazat pe EBITDA, în temeiul ATAD. Standardizarea normelor offshore (societăți străine controlate, CFC) poate fi, de asemenea, atribuită ATAD.

Țările din ECE care aplică impozitarea tradițională a corporațiilor permit invariabil ca pierderile suferite în anii anteriori să fie reportate și compensate cu o bază de impozitare pozitivă într-un an ulterior. Cu toate acestea, numai cinci țări permit reportarea pierderilor fără restricții. De asemenea, aceste țări aplică și reținerea la sursă a impozitului pe veniturile din dobânzi, dividende și redevențe (cu o rată de 15% sau chiar 19-20%), cu excepția Letoniei și Ungariei, care încă nu impun reținerea la sursă a impozitului pe câștigurile de capital. Impozitul pe profit la nivel de grup este acum disponibil în Germania și Ungaria; anterior, acesta era disponibil numai în Austria, Polonia, Bosnia și Herțegovina.

În România, cadrul general de impozitare a profiturilor și a indivizilor se află în centrul atenției Guvernului, din cauza actualei situații economice dificile și a deficitului bugetar public. Prin urmare, luând în considerare discursul politic din prima jumătate a anului și propunerile legislative în domeniul fiscal, sunt așteptate și deja propuse modificări semnificative pentru fiscalitatea microîntreprinderilor, limitând aplicarea sistemului de impozitare raționalizat și redus prin noi reguli și mecanisme anti-abuz. De asemenea, regimul fiscal aplicabil afacerilor care operează în sectorul ospitalității este de așteptat să fie complet revizuit de la un sistem bazat pe indicatori la regimul microîntreprinderilor.

În ceea ce privește impozitarea indivizilor, accentul se pune pe limitarea beneficiului scutirii fiscale aplicabile unor categorii specifice de lucrători precum cei din sectoarele agricol, construcții și IT. În plus, discuțiile privind schimbarea sistemului de impozitare pe venit cu cotă forfetară cu revenirea la un sistem progresiv de impozitare și deduceri sunt auzite mai des și pot duce în următorii doi ani la schimbări semnificative, care merg mână în mână cu strategia autorității fiscale de a investi în digitalizare. În consecință, contribuabilii români vor trebui să fie agili, să rămână informați și să se adapteze la schimbările din sistemul fiscal care se așteaptă să se producă mai rapid și cu un impact mai mare decât în ​​trecut”, a menționat Lucian Dumitru, Tax Director, Mazars România.

Prețurile de transfer

Inițiativa BEPS („Base Erosion and Profit Shifting”) a OCDE a atras atenția asupra faptului că autoritățile fiscale trebuie să se concentreze mai mult pe posibile tranzacții transfrontaliere în cadrul grupului corporativ. Până în 2022, în urma introducerii obligațiilor privind documentarea pentru marii contribuabili din Muntenegru, reglementările prețurilor de transfer au fost în vigoare în toate țările ECE, cu excepția Moldovei. În plus, contribuabilii care își desfășoară activitatea în regiunea ECE au fost nevoiți să participe activ la sistemul de raportare CBC. Sistemul „country-by-country reporting” (CbCR) al OCDE are ca scop îmbunătățirea transparenței prin punerea informațiilor necesare pentru evaluarea riscurilor fiscale la dispoziția autorităților fiscale locale.

Mazars a constatat că cea mai mare provocare pentru prețurile de transfer din ultimul an a fost reacția la impactul pandemiei. Noua criză a perturbat nivelurile de profituri preconizate în mod rezonabil, iar multinaționalele au trebuit să intervină în structurile lor de stabilire a prețurilor. Întrebarea care rămâne este cât de mult vor examina autoritățile fiscale nivelurile bazei de impozitare afectate de COVID-19, care vor scădea mult sub cele de dinainte de pandemie.

În privința impozitului pe profit, decizia luată de OCDE și G20 de a introduce un impozit minim global prevede schimbări semnificative. Propunerea aspiră să impună o cotă minimă de impozitare de 15% asupra marilor companii multinaționale, începând cu 2023. Deși probabil vor exista multe suișuri și coborâșuri, este clar faptul că multinaționalele vor avea din ce în ce mai puține oportunități de a reduce impozitele prin transferul profiturilor și erodarea bazei fiscale.

Prețurile de transfer rămân în fruntea controalelor fiscale din România pe fondul ultimelor evoluții regionale, creșterea inflației și presiunii guvernamentale pentru a asigura o colectare eficientă și echitabilă a impozitelor”, a menționat Adrian Mutea, Manager, Transfer Pricing, Mazars România.

Ghidul fiscal poate fi accesat aici.

Platforma online de comparare a țărilor din ECE din punct de vedere fiscal poate fi accesată aici.  

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

#Finance

În România, transparența fiscală devine prioritară: raportarea publică CbCR, impusă grupurilor multinaționale începând cu 2023

Published

on

Începând cu 1 septembrie 2022, prin Ordinul nr. 2048, România este printre primele țări din Uniunea Europeană (UE) care a transpus în legislația națională prevederile Directivei (UE) 2021/2101 privind raportarea publică pentru fiecare țară în parte (“raportarea publică CbCR”).

Elementul de noutate adus de raportarea publică CbCR, în contrast cu raportarea CbCR aplicabilă în prezent, constă în faptul că informațiile incluse în raportare nu vor mai fi depuse către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), ci vor fi publice și accesibile publicului.

Directiva (UE) 2021/2101 a intrat în vigoare în data de 21 decembrie 2021, statele membre având obligația să transpună directiva în legislația națională până la data de 22 iunie 2023. Astfel, având în vedere faptul că România a realizat acest lucru în septembrie 2022, primul an ce va face obiectul raportării publice CbCR este 2023. Acest fapt înseamnă că, în majoritatea cazurilor, pentru un exercițiu financiar care se încheie la 31 decembrie, termenul limită pentru raportarea publică CbCR va fi 31 decembrie 2024.”, a menționat Liviu Gheorghiu, Tax Director, Mazars România.

Pentru a reduce evaziunea fiscală și pentru a spori transparența fiscală, raportarea publică CbCR obligă atât grupurile multinaționale cu sediul central din UE, cât și din afara UE, cu cifra de afaceri anuală consolidată mai mare de 750 milioane de euro în ultimele două exerciții financiare consecutive, să raporteze public informațiile privind impozitul pe profit.

Scopul raportării este de a aduce în atenția opiniei publice informații transparente și accesibile despre nivelul de impozit plătit, locul în care profitul este obținut și locul în care impozitul este plătit.

Obligațiile de raportare sunt aplicabile pentru:

  1. Societăți-mamă finale: societățile-mamă ale grupurilor multinaționale care îndeplinesc condițiile de raportare, sunt obligate să publice raportul CbCR. 
  1. Filiale mijlocii și mari din România controlate de societăți-mamă finale ce nu sunt guvernate de legislația din România și care îndeplinesc condițiile de raportare.
  1. Sucursalele din România, în situația în care entitatea care a înființat sucursala face parte dintr-un grup care îndeplinește condițiile de raportare și a cărui societate-mamă finală nu intră sub incidența legislației unui stat membru UE.

Atât filialele mijlocii și mari, cât și sucursalele din România, nu vor avea obligația publicării raportului, în situația în care societatea-mamă finală ce nu intră sub incidența legislației unui stat membru UE publică și pune la dispoziție raportul public CbCR conform prevederilor legislației din România.

Cerința de raportare nu se aplică societăților-mamă finale, filialelor și sucursalelor dacă acestea sunt stabilite, îşi au sediul comercial fix sau au o activitate economică permanentă pe teritoriul unui singur stat membru şi în nicio altă jurisdicţie fiscală.  

Conținutul raportului public CbCR:

  • denumirea societății-mamă finală, exercițiul financiar în cauză, moneda utilizată pentru prezentarea raportului, lista filialelor consolidate în situațiile financiare stabilite în UE sau în jurisdicțiile fiscale necooperante în scopuri fiscale conform listei UE;
  • scurtă descriere a activităților;
  • număr de salariați în echivalent normă întreagă; 
  • veniturile, care reprezintă suma cifrei de afaceri nete, a altor venituri din exploatare, a veniturilor din interese de participare, cu excepţia dividendelor primite de la entităţile afiliate, a veniturilor din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, a altor dobânzi de încasat şi a altor venituri similare;
  • cuantumul profitului sau pierderii brut (e);  
  • cuantumul impozitului pe profit acumulat în cursul exerciţiului financiar în cauză, care reprezintă cheltuielile curente cu impozitele recunoscute în ceea ce priveşte profiturile sau pierderile impozabile din exerciţiul financiar în cauză de către entităţi şi sucursale, în jurisdicţia fiscală relevantă;  
  • cuantumul impozitului pe profit plătit în numerar, care reprezintă cuantumul impozitului pe profit plătit în cursul exerciţiului financiar în cauză de către entităţi şi sucursale în jurisdicţia fiscală relevantă;  
  • cuantumul câştigurilor acumulate la sfârşitul exerciţiului financiar în cauză. 

Structura de prezentare a informațiilor din raportul public CbCR

Informațiile enumerate mai sus vor fi prezentate în baza instrucțiunilor de raportare din Directiva 2011/16/UE a Consiliului (DAC4), în secțiunea III din părțile B și C din anexa III, și anume formatul deja existent și utilizat pentru pregătirea raportului pentru fiecare țară în parte.

Informațiile din raportul public CbCR vor fi prezentate în baza unui format de raportare electronică, acestea fiind afișate separat pentru fiecare:

  • stat membru UE;
  • jurisdicție fiscală care la data de 1 martie a exerciţiului financiar pentru care urmează să se întocmească raportul, se află pe lista din anexa I la Concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale;
  • jurisdicție fiscală care la data de 1 martie a exerciţiului financiar pentru care urmează să se întocmească raportul și la data de 1 martie a exercițiului financiar precedent, a fost menționată în anexa II la Concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale.

Informațiile incluse în raportul public CbCR vor fi prezentate în mod agregat pentru alte jurisdicții fiscale.

Posibilitatea de a omite temporar publicarea anumitor informații

În baza legislației din România, una sau mai multe tipuri de informații din raport pot fi omise temporar pe o perioadă de maximum 5 ani, în situația în care publicarea acestora ar aduce prejudicii grave poziției comerciale a grupului, cu excepția informațiilor privind jurisdicţiile necooperante în scopuri fiscale conform listei UE. Omisiunile vor fi indicate în raport împreună cu argumentarea aferentă. În termen de maximum 5 ani de la data omisiunii inițiale, toate informațiile omise vor fi publicate în raport.”, a menționat Adrian Mutea, Tax Manager, Mazars România.

Publicarea raportului

Raportul anual va fi publicat în termen de cel mult 12 luni de la data închiderii bilanțului, pentru a fi accesat gratuit:

  • pe website-ul entității care face obiectul obligației de raportare. Raportul trebuie să fie accesibil pe website pentru o perioadă de 5 ani consecutivi;
  • pe website-ul Registrului Comerțului din România. În acest caz, website-ul entității care are obligația de raportare va face referință la website-ul Registrului Comerțului.

Cerințe de audit statutar

Raportul de audit statutar al unei entități trebuie să precizeze dacă pentru exercițiul financiar care precede exercițiul financiar auditat, entitatea a fost obligată să publice raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit și dacă raportarea a fost efectuată în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 2048 din 1 septembrie 2022.

Amenzi

Ordinul nr. 2048 din 1 septembrie 2022 nu prevede amenzi specifice în caz de neconformare.

Continue Reading

#Finance

Ghidul contribuabililor pentru anul 2023: pregătirea pentru o inspecție fiscală constă în identificarea și monitorizarea riscurilor din timp

Published

on

În contextul nevoii urgente de a crește veniturile bugetare pentru a contrabalansa cheltuielile excepționale generate de situația economică actuală, precum și pentru a identifica potențialele situații de mutare a profiturilor dintr-o jurisdicție în alta, la nivel global, administrațiile fiscale au demarat un număr semnificativ de controale fiscale. Astfel, în ultimii ani, controalele derulate în România, care au avut în vedere impozitele directe și, în special, prețurile de transfer, au devenit din ce în ce mai numeroase, iar anul 2022 a adus atât o intensificare în acest sens, cât și un interval de timp mai scurt pentru desfășurarea acestora.

În cursul acestui an, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a publicat un comunicat în care a anunțat că sunt în derulare 555 de acțiuni de inspecție fiscală și control inopinat la marii contribuabili, dintre acestea, 128 desfășurându-se la contribuabilii care înregistrează pierderi recurente. Mai mult, conform unei alte comunicări ANAF din luna iunie, inspectorii antifraudă au estimat implicații fiscale în valoare de aproximativ 77 milioane de lei (reprezentând TVA, impozite, contribuții sociale și de sănătate, precum și alte impozite), estimate în cadrul a 292 procese-verbale de control.

Analiza de risc realizată de ANAF stă la baza selecției pentru începerea unei inspecții fiscale

În cazul unei companii, decizia de a începe o inspecție fiscală are la bază o analiză de risc, care pornește de la informațiile puse la dispoziția ANAF (situații financiare, declarații, etc), de către societatea respectivă. Practic, analiza de risc poate fi definită ca o evaluare efectuată de către administrația fiscală, care nu poate fi contestată de către contribuabil, cu scopul de a identifica situații de neconformare fiscală.

De exemplu, companiile care fac parte dintr-un grup multinațional, a căror marjă de profitabilitate se află în afara intervalului obținut pentru societăți independente care activează în aceeași industrie, sunt susceptibile a face obiectul unei inspecții fiscale pe partea de prețuri de transfer. Mai mult, în această situație, se regăsesc și societățile care înregistrează pierderi operaționale în perioade consecutive.”, a menționat Alina Ghiță, Tax Manager, Mazars România.

Conform raportului de activitate al Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, a fost creat un sistem specific de management al riscului, care prin încadrarea contribuabililor în clase de risc fiscal, ar trebui să ajute la eficientizarea inspecțiilor fiscale. Astfel, avem următoarele categorii: 

  • Risc fiscal ridicat – societățile vor face obiectul unei inspecții fiscale;
  • Risc fiscal mediu – societățile vor face obiectul unor controale inopinate;
  • Risc fiscal mic – societățile vor face obiectul notificărilor și analizelor documentare. 

Mai mult, având în vedere cel mai recent ordin publicat de către ANAF, au fost aprobate subcriteriile de risc, dezvoltate din cele patru criterii generale stabilite în Codul de procedură fiscală, respectiv:

  • criteriul cu privire la înregistrarea fiscală: de exemplu, subcriteriile privind neînregistrarea în scopuri de TVA sau ca plătitor de impozit pe profit /impozit specific/ impozit pe veniturile microîntreprinderilor/ accize/ impozit pe venit și contribuții sociale;
  • criteriul cu privire la depunerea declarațiilor fiscale: subcriteriile privind nedepunerea, depunerea eronată sau depunerea cu întârziere a declarațiilor fiscale sau subcriteriul privind riscurile asociate asociaților/acționarilor/administratorilor sau altor persoane, din perspectiva depunerii declarațiilor fiscale;
  • criteriul cu privire la nivelul de declarare: de exemplu, subcriteriile privind declararea incorectă a cotei și cuantumului impozitelor, privind neconcordanța sau incoerența datelor din declarațiile fiscale față de datele din alte formulare prevăzute de lege, privind reducerea profitabilității;
  • criteriul cu privire la realizarea obligațiilor de plată către bugetul general consolidat și către alți creditori: de exemplu, subcriteriile privind plata cu întârziere sau neachitarea obligațiilor fiscale, subcriteriul privind insolvabilitatea.

Implementarea analizei de risc a determinat o creștere semnificativă a obligațiilor fiscale suplimentare, atrase ca urmare a verificărilor efectuate, iar conform raportului de activitate, în anul 2021, ponderea rapoartelor de inspecție fiscală încheiate la contribuabilii cu risc fiscal ridicat a fost de 33% în totalul rapoartelor încheiate, în timp ce ponderea obligațiilor suplimentare atrase ca urmare a acestor verificări a fost de 61%. 

Riscurile fiscale identificare în cadrul analizei se pot valida și prin intermediul controlului inopinat, care se desfășoară fără înștiințarea prealabilă a contribuabilului. Controlul inopinat poate consta în verificarea unor documente, a anumitor operațiuni (care fac obiectul unui control încrucișat) sau în evaluarea unui risc fiscal specific.

Având în vedere aspectele prezentate mai sus, precum și verificarea categoriei de risc de către fiecare contribuabil, este important ca societățile să pregătească documentele, să identifice și să monitorizeze riscurile care pot apărea, pentru evitarea unei ajustări ca urmare a unei inspecții fiscale ce ar viza prețurile de transfer.”, a menționat Gabriela Roman, Tax Assistant Manager, Mazars România.

În cazul marilor contribuabili, dosarul prețurilor de transfer trebuie pus la dispoziția organului fiscal în maximum 10 zile calendaristice de la data solicitării

Contribuabilii care desfășoară tranzacții cu societăți afiliate cu o valoare totală anuală mai mare sau egală cu oricare din pragurile de semnificație detaliate în continuare, au obligația întocmirii și prezentării dosarului prețurilor de transfer la solicitarea inspectorilor fiscali.

Categorie contribuabilTermenul pentru punerea la dispoziție a dosarului prețurilor de transfer
Marii contribuabili au obligația întocmirii anuale a dosarului prețurilor de transfer. Dosarul se prezintă la solicitarea organului de inspecție fiscală, iar acesta poate fi solicitat și în afara unei acțiuni de inspecție fiscală.Pragurile de materialitate anuale pentru analiza tranzacțiilor intra-grup sunt:  350.000 de euro fără TVA, în cazul tranzacțiilor privind achiziții sau vânzări de bunuri corporale sau necorporale;250.000 de euro fără TVA, în cazul tranzacțiilor privind prestările de servicii primite sau prestate;200.000 de euro fără TVA, în cazul dobânzilor încasate sau plătite pentru serviciile financiare.În cazul unei inspecții fiscale pe partea de prețuri de transfer, termenul pentru punerea la dispoziție a raportului este de maximum 10 zile calendaristice de la data solicitării, dar nu mai devreme de 10 zile de la expirarea termenului pentru întocmirea acestuia (i.e. termenul legal stabilit pentru depunerea declarațiilor anuale privind impozitul pe profit, pentru fiecare an fiscal).(!) Societățile care fac parte din categoria marilor contribuabili trebuie să întocmească anual dosarul prețurilor de transfer, înainte de primirea unei solicitări oficiale în acest sens, deoarece având în vedere numărul și complexitatea tranzacțiilor derulate de această categorie de contribuabili cu societățile lor afiliate, termenul de punere la dispoziție a raportului de 10 zile nu este suficient pentru pregătirea acestuia, în cazul unei inspecții fiscale în zona prețurilor de transfer.
Contribuabilii din categoria marilor contribuabili, precum și contribuabilii/plătitorii din categoriile contribuabililor mici și mijlocii care au obligația întocmirii și prezentării dosarului prețurilor de transfer numai la solicitarea organului fiscal, în cadrul unei acțiuni de inspecție fiscală.Pragurile de materialitate anuale pentru analiza tranzacțiilor intra-grup sunt:  100.000 de euro, în cazul tranzacțiilor privind achiziții sau vânzări de bunuri corporale sau necorporale;50.000 de euro,  în cazul tranzacțiilor privind prestările de servicii primite sau prestate;50.000 de euro, în cazul dobânzilor încasate sau plătite pentru serviciile financiare.În cazul unei inspecții fiscale, termenul de punere la dispoziție a raportului va fi stabilit de către autoritățile fiscale prin formularul de solicitare a raportului de prețuri de transfer. Astfel, termenul va fi cuprins între 30 și 60 zile calendaristice, cu posibilitatea prelungirii o singură dată, la solicitarea scrisă a contribuabilului, cu o perioadă de cel mult 30 de zile calendaristice.(!) Cu toate acestea, este recomandat ca societățile care fac parte din această categorie să pregătească anual raportul prețurilor de transfer pentru a documenta dacă tranzacțiile desfășurate cu părți afiliate respectă principiul valorii de piață și să poată lua măsuri de corecție, dacă este cazul.

Dosarul prețurilor de transfer trebuie pregătit de orice contribuabil, indiferent dacă urmează o inspecție fiscală sau nu

În primul rând, pregătirea anuală a raportului de prețuri de transfer reprezintă un avantaj pentru orice categorie de contribuabil, în sensul în care se pot identifica riscurile înainte de începerea unei inspecții și se pot constata eventuale deficiențe pe baza cărora se pot realiza corecții prin care să se diminueze impactul negativ în cazul unei inspecții fiscale. 

Un alt aspect important poate fi revizuirea și fundamentarea politicii de prețuri de transfer la nivel local, precum și prezentarea unei imagini clare pentru grup asupra obligațiilor de documentare în România, respectiv asupra nivelului de risc.

De asemenea, reiterăm faptul că termenul acordat de autorități pentru pregătirea și prezentarea dosarului prețurilor de transfer poate fi insuficient din perspectiva numărului și complexității tranzacțiilor intragrup ce trebuie analizate, mai ales în contextul presiunii de timp și a altor solicitări ale autorităților fiscale în contextul inspecției fiscale. Astfel, indiferent dacă urmează o inspecție fiscală sau nu, vă recomandăm să aveți dosarul prețurilor de transfer pregătit.”, a menționat Liviu Gheorghiu, Tax Director, Mazars România.

În urma contestațiilor depuse de către contribuabili, între 45% – 60% din valoarea sumelor incluse în deciziile de impunere sunt respinse sau desființate ulterior

Contribuabilii trebuie să aibă în vedere contestarea deciziilor de impunere emise de ANAF în urma controalelor fiscale, atunci când aceștia nu sunt de acord cu concluziile incluse în rapoartele de inspecție fiscală, mai ales din perspectiva numărului semnificativ de situații în care rezultatul contestației a fost pozitiv pentru contribuabil. 

Din analiza statisticilor publicate de ANAF, în anul 2021, au fost efectuate un număr de 604 acțiuni de inspecție fiscală, fiind stabilite sume suplimentare în cuantum de 1.000.250.544 de lei. Ca urmare a finalizării a unui număr de 263 rapoarte de inspecție fiscală, au fost emise 166 decizii de impunere, din care 43 au fost contestate. Pe baza datelor publicate de ANAF se poate concluziona că un procent semnificativ (între 45% – 60%) din valoarea sumelor incluse în deciziile de impunere în urma inspecțiilor fiscale sunt respinse sau desființate ulterior, ca urmare a contestațiilor depuse de către contribuabili.

În România, procedura amiabilă nu a fost aplicată într-un număr semnificativ de cazuri până în prezent, însă poate fi o alternativă eficientă în comparație cu acțiunile în instanță

Având în vedere operațiunile transfrontaliere ale grupurilor multinaționale, precum și faptul că în ultimii ani acestea au gestionat chiar și inspecții fiscale concomitente în mai multe jurisdicții, ajustările prețurilor de transfer la nivelul entității din România sau/și la nivelul partenerilor contractuali ai acesteia din alte jurisdicții pot conduce la situații de dublă impozitare, o posibilitate de soluționare a acestora fiind procedura amiabilă. În România, această procedură nu a fost aplicată într-un număr semnificativ de cazuri până în prezent, însă poate fi o alternativă eficientă în comparație cu acțiunile în instanță. 

Efectele războiului din Ucraina și creșterea ratei inflației și a prețurilor la energie sunt doar câteva dintre provocările anului viitor, din perspectiva prețurilor de transfer

Deși pentru anumite sectoare de activitate sau contribuabili în mod specific încă se resimt efectele pandemiei COVID-19, anul fiscal 2022 vine cu subiecte adiționale de considerat din perspectivă fiscală. Aceste condiții economice au generat o serie de discuții sau chiar dispute din perspectiva analizei de prețuri de transfer pentru anii 2020 și 2021, fie în cadrul grupurilor multinaționale sau între acestea și autorități fiscale din diferite jurisdicții,

Astfel, efectele războiului din Ucraina, creșterea ratei inflației, creșterea prețurilor la energie coroborată cu plafonări sau scutiri pentru clienții finali, creșterea ratelor dobânzilor, perspectiva scăderii generalizate a consumului și creșterii ratei șomajului sunt elemente care se adaugă problemelor cu care grupurile multinaționale deja se confruntau începând cu anul 2020, respectiv întârzieri sau întreruperi în lanțul de aprovizionare, creșterea costurilor cu serviciile logistice, creșterea costurilor fixe, etc. 

Prin urmare, o atenție sporită trebuie acordată analizei prețurilor de transfer practicate în anul 2022 în cadrul grupurilor multinaționale, din perspectiva stabilirii profilului funcțional al părților la tranzacție, alocării cheltuielilor excepționale și a pierderilor, politicii de finanțare, documentării restructurărilor de afaceri transfrontaliere sau transferului de personal sau imposibilității alocării de personal în anumite locații. 

Continue Reading

#Finance

OTP Bank România lansează plățile prin Google Pay pentru clienții posesori de carduri Mastercard

Published

on

OTP Bank România introduce serviciul Google Pay în portofoliul său, astfel că acum clienții băncii posesori de carduri Mastercard pot realiza plăți online sau contactless la POS, cu ajutorul telefoanelor cu sistem de operare Android prin intermediul aplicației Google Wallet.  

Lansarea serviciului Google Pay completează gama de instrumente bancare ale OTP Bank și aduce clienților noștri una dintre cele mai cunoscute soluții de plată, prin care pot face rapid și sigur plăți contactless sau online la comerciant. Această nouă dezvoltare derivă din evoluția consumului de servicii de acest tip din partea clienților noștri, cresterea apetitului pentru platile efectuate prin intermediul terminalelor mobile, precum și faptul că peste 90% din tranzacțiile realizate în mod uzual de aceștia au loc online”, a declarat Roxana Hidan, Director General Adjunct, Divizia Business, OTP Bank România. 

Pentru activarea serviciului Google Pay este necesară instalarea aplicației Google Wallet, după care cardul dorit se adaugă în portofelul digital prin selectarea opțiunii „Gpay – Card de plată”, sunt introduse datele cardului, apoi parola unică, iar instrumentul devine activ. 

Pentru folosirea Google Pay și plata la comercianți utilizatorul va debloca telefonul și prin simpla apropiere de POS tranzacția va fi realizată simplu și în siguranță, confirmarea fiind primită instant în aplicație. 

Banca anunță că serviciul va fi disponibil și pentru posesorii de carduri Visa, începând de anul viitor. 

OTP Bank România este subsidiara OTP Group, o bancă universală cu o prezență foarte bună în Europa Centrală și de Est, care oferă soluții financiare complete, fiind activă atât în segmentul retail, cât și corporate.

Continue Reading

Trending