Cântă de mic, din perioada liceului, iar cea mai faină amintire a sa (comună cu a multor basiști) este momentul în care a realizat că în lipsa unui amplificator poți să lipești bass-ul de dulap și să auzi mult mai clar ceea ce cânți.
Sorin Moraru, basistul trupei Luna Amară, spune că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-a învățat de la colegii săi, a fost acela că nu trebuie să cânți pentru a impresiona alți instrumentiști, ci ce și cum simți. Ba, mai mult decât atât, trebuie să fii sincer cu tine și cu cei cărora te adresezi.
Copil fiind, citea tot ce-i pica în mână. Și, recunoaște că cel mai mult i-a plăcut Aventurile lui Habarnam, o carte pe care a și făcut-o cadou, recent, nepoților, și a cărei grafică i s-a întipărit bine de tot în minte.
Dintre trupele cu care a crescut și pe care încă le mai ascultă, se numără Pearl Jam, Alice în Chainse, Carcass și Paradise Lost.
Totuși, playlistul său este ceva mai diversificat și se declară fan Tool. Dacă ar fi să ne recomande o melodie, ar alege The Patient.
O piesă pe care ar vrea să o asculți și tu este The Maswuerade de la White Walls.
Walking the streets at night time
„Pentru un metalhead bătrân cum sunt eu, e destul de greu să mai găsesc trupe heavy care să mă miște”, spune el, mai ales că foarte mulți artiști urmăresc o rețetă și, deși sună foarte bine, nu îi transmit mai nimic.”
Totuși, mărturisește că merită să „sapi” și să descoperi trupe precum Bolzer, Zao sau Contortionist.
Cât despre trupele autohtone pe care le urmărește cu interes, amintim Environments, White Walls, Silent Strike, Pinholes, Fluturi pe Asfalt sau Baba Dochia.
Luna Amară apare în 1999, iar în 2004 debutează cu albumul „Asfalt”, an în care formația se bucură de popularitate apărând pe prima pagină a mai multor cotidiene naționale. Din 2004 și până la ora actuală, trupa a cântat în deschiderea unor formații precum Faith No More, HIM, Apocalyptica, Amorphis, Paradise Lost, Clawfinger sau Toy Dolls.
Other Articles
Nimic întâmplător
No Comment! Be the first one.