Odată cu toamna s-a așternut nostalgia peste București, iar pe noi, cei prezenți în sala mare a teatrului Odeon ne-a purtat în visare spre ,,POVESTE DIN BUCUREȘTIUL DE ODINIOARĂ”. Deși nu este la prima reprezentație, spectacolul a îmbrăcat forma sa desăvârșită duminică, într-o seară de 18 septembrie în care protagoniștii și demiurgii acestui roman sonor cu iz de descântec și parfum de liniște a timpului parcă înghețat în partiturile instrumentiștilor, actrița Miruna Ionescu și violonistul Valentin Albeșteanu au deschis o poartă prin care am trăit preț de două ore rafinamentul, pasiunea și intriga unui oraș ideal. Orașul care geme de cultură, hrănită de iubirile ce se nășteau sub clarul ei poetic, o forfotă așezată a celor ce erau parte din ceea ce a devenit azi, povestea cântată de Miruna și Valentin, împreună cu Taraful de Oraș și Bon Ton orchestra condusă de atemporalul dirijor Tiberiu Dragoș Oprea, asezați la adăpostul creativ al scenografei de teatru și film, doamna Maria Miu, talentul și viziunea căreia au fost recompensate prin Premiul UNITER pentru întreaga carieră.
Povestea din spatele poveștii derulate pe scenă, este una de o importanță covârșitoare pentru păstrarea unui patrimoniu imaterial inestimabil al culturii muzicale ușoare românești din perioada interbelică, întregul spectacol fiind un omagiu și o readucere la viață a creațiilor compuse de Ion Vasilescu (,,Habar n-ai tu”, ,,Mi-am pus busuioc în păr”), Nicolae Kirculescu (,,Așa începe dragostea”, ,,Violete pentru fete”, ,,Coșarul”), Elly Roman (,,Nu mai plânge, baby”), Gherase Dendrino, dar și alte partituri celebre semnate de Grigoraș Dinicu, Georges Boulanger, Fritz Kreisler, aranjate în caracterul evenimentului de unul dintre cei mai inspirați orchestratori, Ioan Dobrinescu.
În foaierul teatrului, publicul a pășit în atmosfera unui timp suspendat în paginile partiturilor expuse, unele în original ale creațiilor pe care artiștii le-au interpretat și care vor face parte din Biblioteca Digitală a Muzicii Ușoare Românești, un demers sufletesc și intelectual al celor doi artiști care se concretizează prin acest proiect de salvare, păstrare și redăruit românului care tresaltă în simțire la auzul acordurilor pe care le are imprimate în AND-ul cultural colectiv.
O ținută artistic ireproșabilă a instrumentiștilor care fac parte din Bon Ton orchestra au adus Tarafului de Oraș culoarea și profunzimea care au întregit interpretarea Mirunei și a lui Valentin, aceștia completându-și trăirile și împletind vocea caldă a Mirunei cu strunele pătimașe ale lui Valentin într-o vibrație cu o încărcătură emoțională care multora dintre noi au pus lacrimi în ochi, zâmbet pe chip și o bucurie lăuntrică greu de exprimat.
Invitatul serii în acest concept autentic a fost tenorul Alin Stoica care prin interpretarea Sărmane Lăutar a concentrat laitmotivul și universul muzical al fiecărui artist care ajunge să-și ofteze apusul epocii din care-și trage seva.
„Dragi mi-s cântecele mele”, bis-ul și totodată rezumatul întregului spectacol a fost interpretat de Miruna și de întreg corpul artistic în timp ce sala neîncăpătoare aplauda în picioare povestea spusă și cântată a unui București de altă dată.
Și ca orice poveste care este dusă mai departe, spectacolul se va relua încălzind inimile auditoriului la final de noiembrie tot în sala teatrului Odeon, și totodată va ajunge în fiecare colț al țării unde se va vrea spusă.
*Și în taină, ca trăire personală a artei în complexitatea, intimitatea și plenitudinea ei, amintirile sunt singurul paradis de unde nu putem fi izgoniți!
