Visele nu se materializeză de la sine. Ele se împlinesc prin muncă. Iar când munca se identifică cu pasiunea pură, truda este dintre cele mai plăcute! De când ai deschis ochii și ai conștientizat că ai un har începi să te preocupi de manifestarea lui în cea mai frumoasă formă și viața îți va oferi, la momentul oportun cea mai bună conjunctură pentru a cunoaște succesul, reușita.
Atunci când scriu interviurile, o doză de subiectivism este natural să apară. Înainte de a concepe interviul, petrec destul timp în preajma artistului, eroul poveștii mele în acel moment și observ, ascult, pătrund într-o încăpere intimă a casei sufletului său, iar asta duce inevitabil la admirație.
Aceste rânduri sunt atât despre el, artistul Codruț Croitoru, dar mai cu seamă pentru copiii noștri. Toți cei care cred că nu au exemple pozitive și demne de urmat, le au chiar lângă ei, nu trebuie să caute departe ci doar să se uite în jur și vor găsi acele povești care să îi inspire, motiveze, să le dea curaj și încredere în visul lor!
În aceste zile, Piteștiul, Argeșul, are prin Codruț Croitoru, o dublă reprezentare la Festivalul de la Mamaia din acest an. Ca orice altă poveste care merită spusă, despre artistul Codruț se poate scrie în cascadă dar numărate sunt rândurile articolului.
A început cu muzica, ca orice copil, prin imitație, joacă, joc, în casă având șansa unei familii care pe lângă preocupările intelectuale, ascultau și muzică bună, după cum spune chiar el: „Pasiunea pentru muzică o am într-adevăr de când mă știu. Am avut norocul ca în casa mea să se asculte muzică de calitate. Practic am crescut ascultand Queen, Pink Floyd, Roxette, Bryan Adams, Deep Purple, Led Zeppelin și altele de acest gen fiindcă asta se asculta în casă și le sunt recunoscător alor mei pentru asta deși, sunt convins că la momentul respectiv nu își imaginau cât de mult mă va ajuta această chestiune în viață fiindcă nu avea nimeni de unde să știe că voi urma această carieră. Foarte multe dintre amintirile mele din copilarie sunt legate de muzică, semn că pasiunea ardea foarte tare de atunci. De exemplu, îmi amintesc primul film văzut, pe o caseta vhs, mai mult datorită cântecului principal de pe coloana sonoră decât datorită filmului (Robin Hood-Prience of Thieves, 1991, cu Kevin Costner în rolul principal, melodia la care fac referire fiind “Everything I do I do it for you” al lui Bryan Adams). Apropo de casete VHS, am vizionat de vreo 2 ori pe zi timp de câțiva ani, cele două selecții Queen (Greatest Flix), cântam odată cu ele într-o engleză inventată de mine, așa cum înțelegeam eu atunci cuvintele, la primul “microfon” din viața mea, adica făcălețul străbunicii.”
Nu am îndrăznit să îl întreb dacă și-a încasat și corecții cu acel făcăleț, nu doar aplauze la sufragerie deschisă, dar, parcursul lui muzical și educativ a fost unul similar cu al multor alți artiști: părinții-s de vină! „Observând toate aceste “apucături” ale mele, ai mei s-au hotărât ca pe lângă studiile obișnuite în cadrul școlii generale, să mă înscrie, tot începând cu clasa întâi, și la orele de instrument și teorie muzicală ce se țineau în cadrul Liceului de Artă. S-a dat acolo un mic examen de aptitudini, am fost testat dacă am simț ritmic și am fost pus să le cânt ceva, cu vocea, orice. Eu am ales să le cânt…un album!; mai precis hiturile din acea perioada ale formației Compact, o altă mare pasiune a mea din acele vremuri. (Cine ar fi crezut că, după ani și ani, vorba cântecului, voi ajunge să fiu la un moment dat solistul acelei formații interpretând pe marile scene exact acele melodii celebre?) Așa am fost admis și m-am înscris la clasa de pian a doamnei Sanda Popescu, care mi-a devenit astfel profesor de pian pentru urmatorii…12 ani! Mi-a prins foarte bine, fiindcă, deși pe scenă foarte rar cânt la pian, de compus cel mai des o fac cu pianul. În clasele 1-8 am tot cochetat cu ideea de a compune. Aveam pe computer un soft de care mă mai ajutam să îmi înregistrez sau pun în practică ideile. Era un soft antic, în Ms-Dos (pentru cine a prins), dar pentru mine era magic că imi puteam pune ideile acolo. Am înregistrat așa câteva casete, cu tot felul de idei. Eram ușor dezorganizat, nu știam eu multe principii la vremea aia dar, reascultând după ani, mi-am dat seama că multe dintre idei nu erau rele deloc. În paralel am învățat să cânt și la chitară, cu ajutorul unui profesor excelent, Cornel Ursu.”
Ceea ce este mai frumos, abia acum urmează și pașii i-au fost călăuziți în drumul său artistic pentru a-și atinge fiecare dintre visele pe care le rostea privind dincolo de timp sub semnul lui cum ar fi…? și a fost! Rând pe rând, începând cu primul mare proiect: „La începutul anilor de liceu am înființat prima mea formație, The Crown. Rolurile pe care le îndeplineam în trupă erau de solist vocal, compozitor și chitarist. Atunci a fost o perioadă foarte importantă pentru mine, am căpătat mult curaj în a scrie cântece la modul serios. Am dat și peste colegul meu, toboșar, Robert Sabotici, care era pasionat de scris texte/versuri și…am început nebunia. The Crown a luat multe premii prin țară, între care vestitul trofeu al festivalului “Iubire, bibelou de porțelan”, organizat de trupa Mondial la Sala Radio din București. Am avut atunci și o profesoară foarte bună, o îndrumatoare excelentă care ne-a învățat multe lucruri interesante la acea vreme, anume doamna Elena Toma. A urmat perioada anilor de facultate. The Crown funcționa în continuare (a mers 8 ani de zile, cu concerte, emisiuni, plus un album compus integral muzical vorbind, de mine). Cu o parte dintre piesele pe care le-am compus pentru The Crown am luat admiterea la Universitatea Națională de Muzică din București, secțiunea “compoziție pop-jazz” (cunoscută și sub denumirea de “jazz-muzică ușoară”). Așa s-a produs o întâlnire care m-a marcat și mă va marca toată viața, cea cu uriașul compozitor și fantasticul om Anton Șuteu, pe care am avut marea șansă să îl am profesor la această specializare, și care mi-a fost ca un al doilea tată.
După trista și neașteptata trecere în neființă a lui Anton Șuteu, a rămas în relații foarte apropiate cu soția maestrului, Ioana Șuteu, care din prețuire și admirație față de dedicarea, pregătirea și munca lui Codruț, i-a pus la dispoziție toate materialele acestuia, pe care, să le remasterizeze în studioul personal pe care Codruț îl are, și, în memoria sa, să creeze un canal special de youtube cu acestea.
Neajunsul unui articol este acela că te fortuiește a scrie condensat când poveștile fiecărui artist sunt nenumărate și care mai de care mai captivante, de picanterii nu mai vorbesc…au mers în turneu un an de zile cu The Crown în deschiderea emblematicei trupe rock Iris și au fost îmbrățișați de public și de scene într-un ritm pe care abia peste ani l-au putut asimila și conștientiza. „După ce The Crown s-a desființat pentru că fiecare dintre noi am vrut să încercăm și alte orizonturi, am lucrat o perioada la studioul lui Adrian Ordean, uriaș chitarist și compozitor, cunoscut pentru majoritatea hiturilor formației Compact, dar și pentru hiturile formatiei ASIA plus pentru colaborarea cu o gramadă de alți artiști. Am învățat și de la el foarte multe lucruri atât în materie de compoziție cât și în materie de sunet și de studio de înregistrări. În scurt timp s-a întâmplat ca Adi Ordean să decidă să revină pe scenă și m-a invitat sa îi fiu coleg de trupă, practic să fiu solistul lui vocal (o oferta de nerefuzat mai ales dat fiind cât de mare fan eram). Așa am ajuns să cânt timp de aproape 9 ani alături de el sub branduri precum Trupa Ordean, Pact, Schimbul 3 și Compact B.”
De la copilul care a dat audiții cu un întreg album Compact la tânărul solist de acum al formațiilor chitaristului-compozitor de la Compact, șlefuirea a venit fără prea multe întrebări, pentru că atunci când ești pregătit ocazia apare! Fiind și un autodidact prin excelență, ziua lui de muncă se termină a doua zi și tot așa, oportunitățile pentru multiplele sale valențe artistice împletindu-se fructuos: „În paralel am compus cântece pentru diverși artiști, am lansat câteva voci, am compus și pentru copii. Și uite așa, în 2019 am ajuns să particip ca și creator la Mamaia Copiilor, cu piesa “Nu îmi mai pasă” (text Marius Ionescu). M-a reprezentat cu succes maxim, excepțional de talentata Dominique Simionescu, trofeul festivalului la Creație fiind castigat de această piesă. Alte voci grozave pentru care am mai compus în acesti ani au fost Ana Maria Mărgean, Ana Maria Baltag, Roxana Sandu, Laura Ion, Alexia Ștefan, Bianca Ștefan, Maria Molfea și mulți alții. În 2013-2015 compus musicalul “Anii trec în zbor”, un musical la care eu semnez muzica și Victoria Anda Cercel textul. Scenariul a fost scris impreuna cu colegii, actorii Vlad Popescu și Mihai Savu, Victoria Anda Cercel și Mihai Mitrici. Un musical interpretat de copii și adolescenți, adresat tuturor vârstelor. Tot în acea perioadă a funcționat și firma-concept Artifact Arts pe care o înființasem în această formulă.”
Deși încă nu a văzut luminile rampei, musicalul este din câte știm noi, unic în România, iar sub egida Artifact Arts au avut loc mai multe evenimente artistic-culturale și muzicale pentru copii și tineri, dintre care unul de suflet și de mare succes, festival-concurs de interpretare muzicală. „În 2020 m-am întors la ce îmi place cel mai mult sa fac, considerând că e cazul, ca pe vremuri, să îmi înființez propria trupă. M-am pus pe treaba, am găsit formula potrivită cu oameni minunați și așa s-a născut “Taylor”, formație în care am din nou rolurile de solist vocal, compozitor, chitarist, aranjor/producător muzical. Alături de mine în această formație sunt încă de la început Florian Laghia (chitară), Victor Iovan (chitară bas), Marius Vintilă (tobe), Alexia și Bianca Ștefan (backing vocals) și, din când în când, colaboratorul meu vechi Robert Sabotici (tobe). Suntem ca o familie și în această formulă au fost lansate deja 2 albume (“Dincolo de măști”-2022 și “Noi fără 2”-2024), concertând cu succes în toată țara la diverse festivaluri. În paralel cu activitatea Taylor, am bucuria de a fi unul dintre soliștii formației “Meșterii Rock” (fosta “Pasărea Rock”), coordonată de fostul basist al formatiei Phoenix, Josef Kappl (și compozitor al multora dintre piesele cunoscute ale acelui legendar grup). În acest proiect îi am colegi pe, Josef Kappl, Nicu Patoi, Narcis Tran, Marcel Moldovan (care l-a înlocuit pe Ovidiu Lipan Țăndărică, cu care am cântat până de curând)”.
Să stai pe scenă împreună cu marile trupe rock consacrate, încă din adolescență când pasiunea te împinge dincolo de limite, și până în prezent, cu un nou proiect, care a reușit într-un timp atât de scurt să ajungă la inimile iubitorilor de gen și nu numai, să fii prezent în mod constant în emisiuni la televiziuni și radiouri naționale, cu accent pe TVR și Radio România, să poți compune, să creezi și să performezi, nu poate fi un parcurs de unul singur, ci cu un suport fantastic din partea familiei și prietenilor, cu iubire, încredere și susținere inclusiv finaciară în anumite perioade „de cotitură”, părinții și soția fiindu-i cei mari mari fani și sprijin!
„La sfârșitul anului 2022 am avut deosebita plăcere de a avea un duet cu o cunoscută voce a muzicii românești, Carmen Trandafir, un cântec compus tot de mine pe versurile lui Marius Ionescu. Am lansat așadar în formula Taylor&Carmen Trandafir piesa “Iarnă-n calendar”. În 2023 celebra Dida Drăgan mi-a făcut onoarea de a îmi spune că îi place cum cânt și cum compun și m-a întrebat dacă aș fi de acord să compun o piesă pe care să o cântâm în duet. Așa s-a născut “Lumina din ochii tăi”, un cântec lansat sub egida Taylor&Dida Drăgan, pe care l-am prezentat în premiera la Sala Palatului. De atunci, această piesă este nelipsită atât din spectacolele Taylor cât și din spectacolele Didei.
Portofoliul său artistic este unul cel puțin impresionant și divers în scena muzicală românească, concertele cu Meșterii Rock fiind susținute și cu orchestră simfonică, numele său, venit din tânăra generație, fiind respectat, apreciat, alăturat și dorit de către emblemele rockului românesc, iar proiectul personal cu Taylor devine încet dar sigur, unul de înaltă ținută compozistică și interpretativă cu dublă calificare la Festivalul de la Mamaia de anul acesta: „Anul acesta, aflând că se ține festivalul de la Mamaia pentru prima oară după foarte mult timp, am decis să mă înscriu la Creație, compunând o piesă care să fie interpretată în duet de către mine și Dominique Simionescu. Am discutat și cu colegii din Taylor și ne-am pus pe treabă la înregistrări. Melodia, compusă de mine pe versurile lui Marius Ionescu, și interpretată de formația Taylor și Dominique Simionescu a trecut preselecția națională și este calificată între cele 10 finaliste! Așa că, împreună cu colegii mei din Taylor și cu Dominique, vă invităm să fiți cu ochii pe noi în marea finala Mamaia 2024.”
Codruț Croitoru este un nume în continuă devenire, un exemplu de copil nu doar talentat „diagnosticat cu ureche muzicală absolută”, care a crescut și respiră prin muzică (ascultă și simfonic, joacă și este pasionat și de fotbal, în puținul timp „neliber” citește) ci este acel tip de artist, care poate deveni cu ușurință „idolul de lângă noi”, al unui tânăr care își caută repere autentice, reale, palpabile.
P.S. În ceea ce privește festivalul, faptul că vor fi pe scenă în finală, este deja o împlinire, însă, ar fi cu atât mai frumos o revenire la aceste rânduri cu un premiu mai mult decât binemeritat!
