Astăzi este despre ei, vestitorii primăverii, cel mai frumos mărțișor sonor coborât direct de pe scena Sălii Palatului unde acum două zile, pe 28 februarie au cucerit 5000 de oameni împărțind seara cu legendara Bonnie Tyler.
Blue Noise– o metaforă armonică care te învăluie prin cel mai intim mod: vocea! Cel mai greu și frumos instrument al artei muzicale, devine prin ei, un ansamblu care redă complexitatea și culoarea instrumentelor muzicale dintr-o orchestră. Încărcătura spirituală, efortul fizic și cognitiv, legătura emoțională dintre cei șase membrii ai grupului a cappella duc la crearea unei conjuncturi atât de rafinată și de intimă încât rezultatul este tangent cu divinul.
„Începuturile au fost tulburi. Existența noastră a pornit din tumultul unei despărțiri, speranța unei regăsiri și nevoia de a rămâne pionierii genului muzical a cappella în România, și nicidecum dispariția din planul muzical actual. E adevarat că, o perioadă, eu am fost motorul formației (Bogdan Tudor). Asta până când s-au calibrat lucrurile, până când am început să producem propriile piese și până am prins încredere că ceea ce facem este un lucru bun. Pe un drum bun, nu poleit, dar bun. Cu toții, aproape fuseserăm colegi într-o altă formație de gen, deci ne știam, ne simțeam, cumva ne și ”lingeam rănile” în urma luptei ce a avut loc pe câmpul ”îngust” al muzicii a cappella. Dar am pornit ca din pușcă. Primul “copil” zămislit de noi a fost cam nărăvaș, noi fiind primul grup a cappella care a participat în finala Eurovision, unde am iesit pe locul 3, în Faza Finală. Si nu, nu am gândit-o niciodata ca fiind un hobby, de lucrul acesta a avut grija ”piața muzicală” românească, orientat către muzica de evenimente, cum se spune. Muzica de nunți și botezuri (aici nu pot să nu includ cu amărăciune, chiar și muzica bisericească, cea care îi însoțește pe oameni la aceste fericite evenimente de care vorbeam). Mai sunt și vectorii de imagine ai muzicilor cu care au mărșăluit și mărșăluiesc televiziunile. Nici noi, probabil că nu ne-am aflat întotdeauna pe un făgaș ascendent… Am mai staționat, ne-am regrupat, reformat. Dar astea toate înseamna, de fapt, drumul firesc în viața unei formații. Nu cred că suntem singurii care au avut greutăți.”
Mărturisesc că a trecut ceva timp de când i-am descoperit într-un context idilic, de poveste, prin Festivalul Stradivarius Music Nights by the Castle organizat de Dobondi ART și violonistul Răzvan Stoica, în sala de la WERK care pur și simplu oferă cel mai nobil decor, Castelul Corvinilor. Și cum m-am lăsat furată de imaginea și prezența lui Bogdan Tudor am presupus, ca într-un pat al lui Procust că ar fi înțeleptul grupului și l-am rugat să împărtășească în numele celor șase magnifici Blue o parte din visul materializat al celestului Noise.
„Urmăm o tradiție a formațiilor de gen din lumea largă. Nu am inventat noi roata. Este o nevoie naturală de a acoperi tot spectrul ambitusului vocal. De la bas baritone-tenor, alto, mezzo, sopran. Aici am adăugat partea de percuție, ca să întregim componența unei formații instrumentale. Reducând totul la o propoziție, ceea ce facem noi este o muzică de cameră instrumentală, dar susținută numai de vocile umane. Pare neverosimil, dar asta este concluzia la care am ajuns după 10 ani de experienta. Sper, câștigați.”
Lejeritatea interpretării, tonusul zglobiu al făurarilor în timp ce performează duce la impresia că piesele sunt amestecuri spontane, ad-hoc ale cântului fiecăruia dintre ei, însă chimia și matematica vocilor sunt îndelung lucrate, întâi de toate, formula magică fiind rescrisă în partitură pentru fiecare în parte ca instrument distinct, așa cum este pentru o orchestră. Și asta pentru că, fiecare voce reprezintă și are sarcină distinctă în persoana protagoniștilor: Marina-Alexandra Arsene (sopran), Elena Mihai (Moroșanu) (mezzo sopran), Ana Dubyk (alto), Mihail Grigore (tenor), Bogdan Tudor (bas) și Denis Bolborea (percuție vocală/beatbox) care împreună formează “laboratorul de voci” unde experimentează, explorează şi se joacă cu o gamă diversă de sonorităţi pe care vocea umană le poate produce. Cele șase voci sunt interpreți cu o pregătire artistică solidă fiecare dintre ei performând și având și alte angajamente artistice.
„Foarte greu! Cel mai greu lucru din lumea noastră nu e să găsim concerte sau evenimente unde să cântăm, deși și asta e greu, ci să găsim spațiu în viața artistică paralelă a fiecăruia, pentru repetiții și evenimentele muzicale,îin sine. Practic, ești încântat și fericit că tocmai ai primit o propunere de a cânta într-un context frumos și, imediat după ce închizi telefonul, te furnică toate gândurile cum că e posibil să nu reusim să onorăm invitația respectivă. Mihai Grigore, tenorul/baritonul nostru, e un violoncelist bun, pe care îl puteți vedea, săptămână de săptămână la Filarmonică. Ana Dubyk și Marina Arsene sunt profesoare de muzică ,în școala și Liceul de muzică. Denis Bolborea, este un dansator recunoscut al scenei de dans contemporan. Elena Mihai este un songwriter de success pe piata europeană, în primul rând. Vedeți, nu-i așa, complexitatea existențială?”
Simbioza aproape ideală s-a construit în ani de muncă individuală și poate, cea mai grea parte este aceea de a fuziona perfect armonic și totodată de a-și păstra individualitatea. Pentru publicul care îi ascultă și cunosc dar și pentru cei care vor să îi descopere și încă nu i-au aflat, florile vocale de nu-mă-uita au făcut și o scurtă biografie a existenței lor artistice în care se prezintă pe sine ca un tot dar și ca parte din organismul sonor Blue Noise. Proiecția mini-documentarului a bucurat în cadrul unui concert-eveniment la Teatrul Godot.
„Portait este albumul nostrum de debut, cu piese originale, Blue Noise, compuse de noi, aranjate vocal de noi. De aici diversitatea albumului, pentru ca ne-am ocupat, fiecare în parte, de una sau două piese. Prin urmare, albumul îngrădește cumva capacitatea, emoția, talentul fiecăruia dintre noi. Ne place albumul Portrait. Ne-am pregătit mult pentru concertul de la Godot. Pentru ca fiecare detaliu să fie bine pus la punct. Sper că publicul a primit bine, filmul despre ceea ce suntem noi, o ciudățienie a peisajului muzical și poate a înțeles ceva despre încăpățânarea noastră de a face acest lucru greu. Acela de a substitui o formă instrumentală doar cu puterea vocilor noastre. Sper ca oamenii să înțeleagă, o dată pentru totdeauna ca nu cântăm ”cu bandă”, cum se spune. Este un filmulet, un mic pas în munca asta de a ne cunoaște pe noi înșine și de a fi și recunoscuți, la un moment dat. Muncim la asta.”
Atunci când ești talentat și aduci un element de noutate care cucerește, toți te vor, dar cel mai bine ești de sine stătător! Numai anul trecut au avut zeci de concerte în locuri care mai de care mai frumoase și inedite din țară, festivaluri, masterclass-uri cu atelierul lor de voci, dar la toate acestea se adaugă și sincretismul și versatilitatea muncii lor, aducând colaborări cu alți artiști.
„Da, asa e. Cântăm și noi cover-uri, dar într-o manieră proprie. Uneori jazzy, alteori cu influențe contemporane. Piesele vin din neunde, discutând cu noi înșine, cu oamenii, ce le-ar plăcea să audă. Nimic magic, dar în urma sesiunilor de brainstorming acumulate. Un repertoriu obișnuit pentru o formație a cappella din occident. Totuși, facem o muncă de pionierat aici la noi. Abordăm și genuri diferite: pop, Jazz, rock, blues, contemporan, genurile noi. Nu ne ferim nici de filonul tradițional sau/și popular (Anton Pann, Aura Urziceanu, Partizan). Și urmeazș, pe următorul album multe surprize. Natural, o formație de jazz a cappella se poate înrudi cu un big band sau o formație redusă de jazz, un combo. Avem deja la activ o colaborare cu Bucharest Jazz Orchestra, condusă de trompetistul remarcabil Sebastian Burneci. Împreună am colaborat într-o ediție Bucharest Jazz Orchestra, un program în totalitate cu orchestra de jazz. Avem în plan să colaboram și cu orchestră, în apropierea sărbătorilor de iarnă. Este în discuție un asemenea proiect. Colaborările noastre au fost deja diverse. V-am spus de participarea Eurovision. Apoi, am cântat, în premiera mondială, Le Grand Tango împreună cu violoncelistul Răzvan Suma. Am avut o colaborare de studio și live remarcabilă cu Vița de Vie și Adrian Despot. Avem, din nou, o inserare a unui frumos și delicat acompaniament pe o piesă sensibilă împreună cu Alexandra Ușurelu. Vreau să menționez și colaborarea la o piesa cu Skizzo Skills, un împătimit al muzicii a cappella. Concluzionând, avem la îndemână multe unelte, modalități dobândite de exprimare muzicală, de la classic, până la contemporan, și nu trebuie să ne fie frică de colaborări cât mai diverse.”
Disputele creative duc la apariția unui demiurg deasupra celor șase personalități și cu fiecare viziune artistică contopită în tabloul auditiv vor lua naștere și alte situații de metamorfoză care vor înaripa un nou album, așa cum primul album, Portrait, îi oglindește ca și portret artistic iar ceea ce urmează poate fi ca o pătrundere în profunzimea ființei, dincolo de imaginea sonoră primă a chipului. O dezgolile treptată a ființei artistice Blue Noise, pe care, prin aceste necuprinzătoare rânduri am încercat împreună să o creionăm, dar cel mai pătrunzător mod de a-i cunoaște este prin ascultare.
„Despre repetiții, e interesant… Cum decurg?! De la tensiune la extaz! Mereu poate fi adăugat câte ceva în intenție, în efecte, în conturarea părților muzicale, dar atunci când cântăm o piesă iar la sfârșitul ei răzbate un zâmbet și un suflu general de mulțumire, atunci știm că putem să o cântăm în concert. Sau ce înseamnă un concet Blue Noise?! Concertul se plasează între muzica de divertisment și muzica cultă, eclectică. Surprinzător pentru asculător, propunem o destindere din toate punctele de vedere. Încercăm să cântăm un lucru serios, dar să pară simplu și jovial. Publicul nu poate fi un public numeros, desigur, dar după aplauzele de final, pare că ne îndeplinim scopul, de cele mai multe ori! Sigur, unii au încercat să ne dea afară de pe scenă, pentru că nu făceam destul zgomot. Așa e când te duci cu inima deschisă…la o petrecere de firmă.”
Gândul autoarei în locul șnurului de mărțișor
***Să ne fie primăvara ca un clar de lună senin și blue iar pe fundalul vieții fiecăruia să se regăsească coloana sonoră compatibilă cu vibrația inimii și a clipei!
