Connect with us

#Opinie

Fiind copil poveşti cutreieram

Published

on

Trecut-au destui ani de când Dumnezeu mi-a binecuvântat sufletul şi l-a trimis prin lume, iar acum la un alt final de an, printre sărbători de tot felul, mă încearcă mai mult ca oricând gustul amintirilor. Paşii mei scârţâie podeaua măturată de vise în care fiecare scândură oglindeşte imaginile celor mai de preţ momente din anii ce au apus.

Am credinţa că fiecare suflet de român ce va citi aceste rânduri îşi va domoli pentru măcar câteva clipe inima şi-o va lăsa în drum să bată mânată de omenia şi nădejdea pe care ni le-a lăsat Cel de Sus. Griji avem? Avem! Supărari au fost? Prezente şi ele! Dar, de veacuri, nevoile ne-au învăţat să privim către cer şi să ne adunăm cu toţii în jurul unei mese povestind de odinioară, din străbuni, cum îi şade bine omului la ceas de odihnă şi de bucurie, cele mai calde şi de preţ încercări pe care le-am trăit.

Nu plânge, române, că iarna nu mai îi iarnă şi de Crăciun răsar ghioceii prin ogradă, iarna-i grea dar omătul nu-i mare, ci aşterne încă un fir alb în capul nins de apăsări, dar cum trosnesc lemnele în sobă şi arde vreascul gorunului secular, frate cu românul (cum bine spuneau minţi luminate ale neamului), tot aşa se aprind şi în spirit acele cuvântări ce capătă glas în ochii copiilor care-ţi sorb povaţa cu privirea.

Atenția mi-e furată de o traistă agățată care mă poartă în timp, în vremurile când aceeași traistă plină cu mere, nuci, covrigi mă îmbie să o prădez căci după colindat din casă în casă în satul bunicilor, de la Argeş mai la vale, şi amintindu-mi din mers versurile colindelor îmbătrânite de uitare dar la fel de mişcătoare prin simţăminte, am adunat, în acest săcotei cusut din ştergarele vechi ale bunicii, toată bucuria omului arhaic care-ţi întinde cu mâna brăzdată de şanţurile vremii şi câmpului, eternul covrig pe care acum l-am spart în pumn şi cu poftă l-am îndesat într-o bărdacă cu ceai de tei. Şi o mână de mere lăsate la copt pe poliţa sobei mă privesc sfioase în bătaia flăcării ce face umbre pe pereţi. Şi ce poveşti îmi şoptesc…parcă văd în locul lor nămeţii cât casa (căci stau fix pe cel mai înalt deal din sat şi vecin mi-e câmpul) de unde porneam la vale (din podul casei pe ferestruică) încălecând o sanie cât noi toţi nepoţii la un loc de mare şi de grea, făcută din ulucile de la gard, muncindu-ne cât e ziulica de lungă (asta scurtă de iarnă) să o cocoţăm la loc pe vârful nămetelui ce ni se părea cel mai abrupt munte şi care adăpostea coşul de fum ulterior dărâmat cu spor din prea mult avânt. Şi tot privind la sobă bat-o vina, parcă o văd plină de bulendrele noastre ude de la atâta săniuş iar noi, lipiţi cu totul de ea să ne dezgheţăm mâinile, picioarele adăpostite de ciorapii de lână lucraţi cu drag de bunica fiind cel mai călduros (la propriu) cadou de Moş Crăciun (pentru că la români nu-i ca la alţii sa pui cadoul în şosete, ci ciorapii însăşi sunt cadoul), nasul şi obrajii roşii ca sângele pe şoricul alb şi fraged după care ni se scrurgeau ochii pe masa aia joasă cu 3 picioare unde abia era turnată o mămăligă aburindă tăiată cu aţa. Şi pun-te pe întins în tigaia sfârâită cu jumări şi ou picat şi apoi cazi lat adormind buştean lângă aceeaşi sobă în care amintirile încă îmi mocnesc.

Nu ştiu la voi cum e, dar când se punea şi bunicu pe povestit cum era când era el copil şi ştia şi mai dedemult, vorba lui: ”de la tata lu’ tata, taică!” (şi aceştia la rându-i ţinuseră şirul) rămâneam (verb care ulterior a fost transformat în reflexiv de argeşeni- iscusiţi oameni- în zicala: păi ce dom’ne, să mă rămaie altul pe mine, neam!”) cu ochii neclipiţi uitându-ne în gura lui şi trecându-ne prin faţă cel mai de preţ film văzut vreodată fără ecran care ţi se desfăşoară în fiecare iarnă la fel cu fiecare povestire până când îl dai şi tu mai departe.

Acum eu vă întreb: cum să nu privesc cu ochii umezi la viitorul ce ni se aşterne, dar umezi de credinţă și de speranţă, când încă simt gustul fericirii din copilăria fiecaruia dintre noi?! Cum să nu vă îndemn, cu toate câte trec şi ne încearcă, să căscăm bine ochii la ce e bun şi de preţ şi cu ele să dăm înainte?

România e bogaţie, bogăţie de omenie! Iar în dar, o rugă plecată dintr-un simplu om la ceas sfânt, menită să vă cuprindă cu căldură prin fiecare cuvânt, inima şi cugetul deopotrivă.

Căinţă

Mă uit la Cer şi-nchin privirea

Cerşesc cu ochii mântuirea!

Dumnezeul meu – adună-mi sufletul cenuşă

Deschide slugii tale o uşă.

Păcatul m-a încolţit din muguri

Trăit-am în păcat de-a pururi

Iisuse Doamne – mi-ai zâmbit

Iară eu orbul te-am găsit.

Mă-ncorc căindu-mă la Tine,

Îndreaptă-ţi ochii către mine.

Tu, Duhul Sfânt, ce m-ai scăpat

Din lumea noastră de păcat.

După ce a absolvit atât Facultatea de Drept cât și Facultatea de Ecologie și Protecția mediului la Universitatea din Pitești cu aprofundare masterală, pașii profesionali au purtat-o pe Aurora Oprea în învățământul gimnazial, cercetare și cultură, totodată stăpânind un codei inspirat cu o formă jurnalistică neagresivă și poetică. Pe LeadersTalk ea acoperă rubrica #ArtsTalk.

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

#Opinie

OPINIE: În atingerea obiectivelor de sustenabilitate, ar fi necesară o creștere de 50% a investițiilor globale în rețele

Published

on

Piețele din întreaga lume trebuie să își modernizeze și să își extindă infrastructura pentru a susține o tranziție globală lină către energia regenerabilă. Amplasamentele ideale pentru activele generatoare de energie regenerabilă tind să fie diferite de cele ale unităților existente, care folosesc combustibili pentru generarea energiei, potențialul cel mai mare fiind adeseori concentrat în locuri aflate departe de rețeaua energetică, de exemplu în regiunile de coastă sau în zonele rurale. Recurgerea la producția de energie din surse regenerabile și viitoarea extindere a rețelelor trebuie să țină cont și de condițiile meteorologice locale și de tehnologiile și sursele de energie emergente, cum este hidrogenul verde.

Așadar, ar putea fi necesară o creștere de 50% a investițiilor în rețele la nivel global, în următorul deceniu, pentru atingerea obiectivelor de sustenabilitate pe termen lung, potrivit Agenției Internaționale a Energiei. Vor fi cruciale investițiile în cei aproape 7 milioane de kilometri de linii de transport din întreaga lume pentru a susține transportul continuu al cantităților tot mai mari de energie regenerabilă și pentru a gestiona volatilitatea cererii și ofertei.

Rolul investițiilor în rețele, în tranziția energetică globală

Având în vedere dimensiunea extinderii necesare a rețelelor din întreaga lume, va fi de o importanță capitală ca autoritățile de reglementare să revizuiască politicile de autorizare, reglementare și finanțare, astfel încât sistemele de rețele perimate să nu devină un obstacol major în cursa către net zero.

Multe piețe conștientizează deja această necesitate și unele chiar caută soluții în încercarea de a optimiza aceste procese. În contextul în care continuă să crească cererea pentru capacități de producție a energiei regenerabile, va fi nevoie de astfel de eforturi pentru a atrage investițiile necesare și pentru a respecta traseele către net zero indicate de guvernele din toată lumea.

De exemplu, sectorul energiei regenerabile din Africa de Sud a beneficiat de experiența celor aproape 10 ani ai programului de dezvoltare pentru energia regenerabilă, care s-a bucurat de un mare succes. Programul pentru producătorii independenți de energie regenerabilă a atribuit capacități de generare de peste 6.000 MW dezvoltatorilor unei game largi de tehnologii.

Cu toate acestea, piața a început să devină într-o oarecare măsură victima propriului succes din cauza unui blocaj tot mai mare, provocat de lipsa conexiunilor disponibile la rețea.

În noiembrie 2020, compania de utilități reglementată a Africii de Sud, Eskom, a publicat un Plan de dezvoltare a rețelei de transport (TPD) pentru perioada 2021-2030, care ia în considerare o reducere anticipată a producției de energie pe bază de combustibili și noi capacități de generare propuse de 26,8 GW, dintre care o mare parte va proveni „din resurse de energie regenerabilă situate în zone cu capacitate de rețea limitată”, potrivit Eskom. De fapt, se preconizează că vor fi adăugați 20,4 GW de capacități de generare de energie regenerabilă în perioada de derulare a TPD, iar cheltuielile de capital cu integrarea acestor capacități sunt estimate la 1,6 miliarde de dolari.

Acest lucru arată dorința guvernului de a susține dezvoltarea în continuare a sectorului energiei regenerabile. Cu toate acestea, la fel ca în cazul tuturor piețelor care fac tranziția de la energia pe bază de combustibili la energia regenerabilă, sunt foarte multe eforturi de făcut.  

În mod similar, România, ca stat membru al UE, are acces la o mare varietate de oportunități pentru a-și îndeplini obiectivele de sustenabilitate, inclusiv un sprijin financiar semnificativ, atât pentru dezvoltarea infrastructurii, cât și pentru producția de energie regenerabilă. Având în vedere contextul complicat de pe piața națională și cea regională (pericolul la adresa securității energetice, dezechilibrul dintre cerere și ofertă și reintroducerea combustibililor fosili din cauza creșterii prețurilor), sunt necesare o evaluare riguroasă a capacităților și un sprijin considerabil pentru sectorul energetic și infrastructura aferentă pentru a combate în mod corespunzător schimbările climatice și a realiza tranziția către energie durabilă, curată.

Un singur exemplu din seria de măsuri de care poate beneficia România este reprezentat de Rețelele transeuropene de energie, o politică ce vizează, printre altele, sporirea instalării de rețele inteligente care să ajute la integrarea energiei regenerabile și să permită consumatorilor să își ajusteze mai bine consumul de energie, în același timp contribuind în mod inerent la atingerea obiectivelor UE de reducere a emisiilor. Acest cadru își propune, de asemenea, să integreze regiunile izolate, care nu au acces la piețele energetice europene.

Totodată, prin Planul Național de Redresare și Reziliență se intenționează sprijinirea proiectelor de investiții care vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv dezvoltarea unei infrastructuri de distribuție a gazelor regenerabile (prin utilizarea de gaze naturale în combinație cu hidrogen verde), precum și capacități de producție a hidrogenului verde și construirea unei rețele de distribuție a gazelor care să permită transportul de hidrogen verde. Finanțarea necesară pentru un astfel de proiect este estimată la 515 milioane de euro. În timp ce unele proiecte sunt mai ambițioase decât altele, multiplele mecanisme de finanțare ale UE, la care are acces România, vor dezvălui numeroase oportunități pentru țara noastră în ceea ce privește infrastructura și producția de energie regenerabilă, iar actorii de pe piață, privați și publici, sunt foarte interesați să facă acest pas. Rămâne de văzut ce proporție din investițiile locale va fi direcționată către investițiile în rețea.

În concluzie, investițiile în rețea vor juca un rol semnificativ în tranziția către energia verde, cu condiția aprobării proiectelor de investiții adecvate și asigurării unui nivel ridicat de finanțare. În lumina COP26, adoptarea surselor de energie regenerabilă în întreaga lume și investițiile în infrastructura pentru energia regenerabilă par să fi devenit o condiție prealabilă pentru lupta împotriva schimbărilor climatice.

Continue Reading

Trending