Un zâmbet autentic și cald. O privire profundă prin nemărginirea universului lăuntric pe care îl emană la fiecare pas. Poartă cu ea doruri și trăiri de pe pământul de unde a auzit primul acord de tango: Argentina. Analia Selis este astăzi o femeie cu împlinirea unei pasiuni în desfășurare: tangoul artgentinian cu iz mioritic. A poposit pe meleaguri românești cu ochii plini de vise la Cerbul de Aur iar dragostea a făcut-o să rămână, întregindu-i menirea prin doi copii și o carieră internațională.
„Sunt o cântăreață de tango! Așa mă recunosc, așa mă văd!”
Muzica ei a debutat timid dar duios, cucerind inimi rând pe rând prin autenticitatea locului pe care îl poartă în vene, o latinitate care s-a șlefuit spre o carieră solidă în ceea ce astăzi se desfășoară în săli de concert de peste tot în lume, mai ales în Europa, cu abundență în România unde este singura solistă de tango autentic împreună cu partenerul ei de zbor artistic Mariano Castro pianist-orchestrator, un alt argentinian care ne-a îmbrățișat țara ca fiind acasă.
Pentru a șlefui un vis este nevoie de o determinare care îți înfrânge temerile și te îmbracă în haina menirii tale, iar pentru Analia, conjunctura artistică de căpătâi au fost oamenii pasionați și pasionali pe care i-a întâlnit și care au adăugat câte o culoare în tabloul ei simfonic. A plecat la drum de la pian și voce, la care s-au adăugat instrumentiști de talie internațională daruindu-i și întrezărind oportunitatea artistică: violoncelistul Răzvan Suma, contrabasistul de jazz Adrian Flautistu și violonistul Rafael Butaru, iar la bandoneon Omar Masa unul dintre cei mai buni din lume care este totodată un apropiat al familiei Piazzolla, familia marelui compozitor de tango Astor Piazzolla, pe care Analia l-a celebrat la 100 de ani de la naștere anul trecut printr-un turneu de Piazzolla simfonic. Acesta a venit în completarea proiectelor Tango simfonic 1 și Tango simfonic 2 prin care a scos din sertar piese din folclorul latino-argentinian dar și românesc reorchestrat în stil tango pentru orchestră, datorită succesului de public cu formula mai restrânsă ArgEnTango Traditional care i-au dat curaj și încredere.
„Tango-ul interbelic s-a născut în mine în mod natural” spune Analia despre ultimul proiect-concept pe care l-a debutat la pupitru cu dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea, unul dintre artiștii de suflet ai Analiei care au fost cuceriți de valențele pe care orchestratorul Julian Caeiro le-a adus bijuteriilor sonore românești interbelice, acesta devenind și unul dintre pianiștii turneelor, împreună cu un alt bandoneonist autentic Nicolas Velazquez.
Recent întorși dintr-un turneu european cu orchestre ale marilor orașe din Germania, Elveția, Cehia, Lituania în care Analia și instrumentiștii argentinieni care au asigurat caracterul autentic de tango al concertelor au susținut cu casa închisă evenimentele, aceștia continuă turnelul național, recentul concert la care am luat parte fiind în aer liber la Bacău cu filarmonica Mihail Jora într-un decor de basm românesc la conacul Gheorghe Buzdugan restaurat, unde peste 1000 de suflete au vibrat și au trăit împreună cu făuritorii de pe scenă.
Analia Selis umple săli și inimi, și cum nu poți separa artistul de omul din esență, argentinianca se oglindește acum în muzica autohtonă, actualul turneu de Tango interbelic fiind un omagiu adus României, despre frumosul românesc : „am avut bucuria imensă de a descoperi muzica și povestea textelor tangoului interbelic românesc care descriu eleganța unei epoci pasionale și intense. Am simțit ferm că această muzică trebuie pusă în valoare în toată splendoarea sa și redăruită publicului de acum!”
Evenimentele zilelor însorite continuă. Analia și Filarmonica din Sibiu împreună cu dirijorul Tiberiu Dragoș Oprea și instrumentiștii Julian Caeiro și Nicolas Velazquez vor susține la început de iulie concerte în pitorescul Brașov, la care se adaugă Onești, Piatra Neamț și alte orașe, activitatea artistică a Analiei fiind la îndemâna publicului prin mijloacele social-media (analiaselis.com).
Convingerea artistică a Analiei Selis stă sub semnul dramatismului, introspecțiile ei fiind deseori rezultatul artei iar arta fiind oglindirea unei metamorfoze neîntreruptă, vindecarea venind la pachet cu durerea, perioada pandemiei fiind una de șlefuire spirituală pentru ea:
„Cred că mă aflu printre acei oameni care au conștientizat adevăratele valori în viață cu sufletul și conștiința deschisă folosind evenimentele hazarde pentru a evolua prin prețuire și recunoștință pentru ceea ce avem ca binecuvântare: copiii, sănătatea, liniștea”.
Au fost frământări și întrebări ca pentru oricine întrebându-se dacă a ales bine cariera, locul din lume unde să rămână, totodată presiunea financiară creată prin lipsa activității fiind o temere reală ca pentru mulți alții.
Faptul că are două țări-mamă este pentru Analia o întregire nu o injumătățire, prestațiile sale artistice aducând cu ele verismul vieții din cele două lumi. Dacă în România și-a dezvoltat viața artistică și a clădit o familie, Noa și Tiago fiindu-i cele mai de preț creații, în Argentina, copilăria i-a fost între două realități total diferite, paralele: „pe de o parte familia mamei mele era o familie de la țară, au fost muncitori ai pâmântului, crescând vaci și alte animale, iar familia tatălui o familie de oraș, cu situație financiară bună, vacanțele și sărbătorile trăindu-le în două tablouri : de la foarte puțin și condiții modeste, iar în ziua următoare eram la ceilalți bunici unde aveam de toate, aceste moduri total diferite m-au făcut să fiu deschisă, flexibilă pentru o viață la care să mă pot adapta învățând să apreciez să trăiesc și cu foarte puțin dar și cu foarte mult, copilăria colorată aducându-mi prieteni din cele două lumi apreciind astfel omul pentru ceea ce este indiferent de ceea ce are sau nu”.
Îmi permit o remarcă pe care v-o împărtășesc: Analia și oamenii de care se lasă înconjurată poartă modestia la rever deschizând astfel drumul către frumosul pe care îl înfăptuiesc și setea de frumos a auditoriului.
*Prispa mea sufletească mai adaugă o poveste din care mi se confirmă că artistul excepțional are la bază calitatea umană incontestabilă necesară dăruirii artistice.
Sursă fotografii: Arhivă personală Analia Selis
